Poezie
Miros de pâine
1 min lectură·
Mediu
Dacă voi pleca
Din lanul cu spice,
Voi lăsa cununa de maci
Zălog pe când m-oi întoarce.
Nu pot bea singur
Sporul acela de fericire
Din creasta fiecărui spic,
De pe mustața fiecărui bob;
Vreau să mă întorc acolo
Cu tine.
Vom intra noaptea cu tălpile goale
Pășind încet ca niște mierle
Prin holda ce se va culege mâine.
Vom împleti cu ochii, amândoi,
Paiele galbene ca ceara;
Vom face baldachinul nunții noastre.
Ne vom trezi, eu mire, tu mireasă,
Cu ciocârliile în zori
Și vom simți uimiți miros de pâine.
Ne vor găsi către amiază, poate:
Doi znopi frumoși legați cu brâu din maci
Privindu-ne vrăjiți de taina noastră.
Dan David, Los Angeles, 09-22-2005.
012.102
0
MS