Poezie
Un telefon la Primărie
1 min lectură·
Mediu
Dacă mă simt disperat,
Dau fuga la tine la birou.
Deschid larg ușa capitonată
Și țip ca un apucat:
Margareto, nu mai vreau să trăiesc!
Toate fetișcanele acelea sar speriate.
Pompierii nu mă pot opri.
Don Juanul de are un birou
Mai mic decât hârtia pe care scrie
Indescifrabil ceva,
Þine ochii aplecați ca un bou;
Nici măcar nu înjură.
Un rahat cu simbrie!
Mă întâmpini cu ochi buni,
Cu glas răcoritor ca o compresă
Mentolată pe frunte.
„Bine dragule.
Ia să vedem ce mai e nou pe la Primărie.
Ridici calmă receptorul fermecat.
Da domnule Primar;
Domnul Scarlat e mult mai bine.
Nu! Nu mai e disperat.
Da, să-l numim inspector la Salvare.
Da, da, desigur; și la Infirmerie.
Vă fac referat.”
Plec liniștit.
Mulțumit de mine!
Dan David, Los Angeles, 10-05-2005.
002.082
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan david
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
dan david. “Un telefon la Primărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-david/poezie/1796965/un-telefon-la-primarieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.