Poezie

Disperări 2

1 min lectură·25 aprilie 2006

Mediu

Prin geamul pătat de insolențele timpului,

O rază fragilă străbate încăperea, abia

Și mi se oprește ostenită pe braț

Ca o diligență rătăcitoare, fără adresă.

Ruptă din soare,

Ea a parcurs spațiul înghețat

Și chiar porțile ferecate ale acestei închisori

În care moartea pândește

Printre uragane și scrum

Ca o fiară incitată să se desfete.

O prind în palmă și încep să număr

Fotonii inefabili; să-i strunesc:

„V-ați desprins voinicilor, din soare

Cu orgoliul nemuririi pe aripi,

Cu sfidarea morții în ochii înfierbântați

Și ne-am întâlnit acum, iată,

Eșuați jalnic la capătul zborului

Pe cearșafurile mele mototolite,

Pe pielea mea zbârcită

Ca un decor dezafectat

După atâtea spectacole strălucitoare.

Lumină obosită de drum

Și statistică înșelătoare.

În loc să ajungeți îngeri

Crescând strălucirea, urcând,

Ați căzut în capcană

În această închisoare tristă

În care moartea pândește

Printre uragane și scrum

Ca o fiară incitată să se desfete.

Statistică înșelătoare

Și lumină obosită de drum.”

Dan David, Los Angeles, 09-22-2005.

001.322

dan david. “Disperări 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-david/poezie/179051/disperari-2

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.