Poezie
Părul tău de aramă
1 min lectură·
Mediu
Din urmă,
Urs mătăhălos cu blana verde,
Muntele ne acopere cu umbre.
Pas cu pas după noi,
Se târâie gâfâind.
Durere difuză, cuțit invizibil,
Răsuflarea îi e înghețată.
Pătrunde încet.
La poalele muntelui verde,
Nisipul e alb ca o față de masă;
Maramă pe chipul unei mirese.
Cămilă brună cu două cocoașe,
Urmele sutienul tău
Sfidează umbra morocănoasă.
De undeva de departe
Soarele mincinos se poticnește
Rătăcit în părul tău de aramă.
002804
0