Poezie
Nocturne 2
1 min lectură·
Mediu
Noaptea,
Târziu după miezul ei,
Orele,
Pisici leneșe,
Moțăie tolănite
Peste picioarele mele
Ostenite de drum,
De îndelungatul stat vertical.
Uneori se învârte lumea cu mine.
Începe cu lampa din plafon;
Stea pitică gata să moară.
Apoi pereții.
Ferestrele din spatele obloanelor brune
Se rotesc, vibrează, se înalță, coboară.
Am capul într-o centrifugă
De extras gânduri;
Le separă pe cele rele
De cele bune.
Absentă la toate vânzolelile nopții,
Te trezești dimineața târziu
Cu o poftă de viață molipsitoare.
Mă întrebi:
„Cum ai dormit, dragă?
Parcă te ustură ochii!”
002.661
0