Poezie
Lanțuri moi
1 min lectură·
Mediu
Dintr-un caier de asbest
Mi-am tors pletele, genele,
Părul de pe spate, de pe piept;
Până jos.
Învăluit în firele argintii
Ca într-o găoace,
Nu îmi era teamă să intru în foc.
Eram un vierme de mătase.
Într-o zi
Am început să tușesc.
Eram tot mai singur
În gogoașa mea ca un butoi.
Zâna pe care o visam în fiecare noapte
Nu a venit să deșire carcera strâmtă.
Ce mai rămâne după noi?
Cândva, dup ce uitarea
Se va fi întins ca un nor,
Cineva s-o fi îmbrăcat, poate,
Cu firele care mi-au strâns pieptul
Ca niște lanțuri moi.
002.638
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan david
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
dan david. “Lanțuri moi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-david/poezie/13955982/lanturi-moiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.