Povara clipelor

fara suparare, iata ce imi spune poezia ta si ce cred despre ceea ce imi spune:
strofa 1:
clipele zboara ca apa din izvor -> pui de metafora, banala, cam fara sens si exprimata cam ciudat in strofa
strofa 2:
ma scald intr-o cupa care de fapt e un lac si din care beau ca sa prind putere -> poate am exagerat, dar asta spui si nu e nimic poetic, poate doar ideea de lac asociata cu timpul, dar prost realizat, din nou.

strofa 3:
timpul trece, eu nu-s atent si acum sunt batran -> no comment, se auto-explica, superfluu.

Domnunule Radu Herinean,
multumesc pentru comentariu. Poate voi reveni asupra poeziei, (deși nu cred).Întradevăr nu ajunge doar imaginația mai este nevoie, pentru a scrie cu adevărat o poezie și de timp, muncă,talent și studiu, elemente care mie îmi lipsesc.
Cu multă stimă și respect, Dan

Fug clipele tăcute-n zbor,
Iar eu mă plec în fața lor,
O ceață densă-i drumul lor
ceața sunt eu, cel muritor...

o cupă spartă-i timpul meu
si-un lac plin de durere
din lac cu cupa-mi beau mereu,
dar tot nu prind putere.

prea multe clipe au trecut
dar toate-s trecătoare
prea mult in ele am crezut
si vezi, asta mă doare...\"

asta as schimba la ea :))
si asta as adăuga eu dacă as vrea să ajung si la subiectul \"bătrânete\" :


de cupa mea mă scap acum că oricum era spartă
privesc pe ce drum mă tot duce speranta mea desartă
nu mă mai plâng, sunat-a ceasul să nu mai plâng in veci,
vă las, pe cei ce m-ati iubit, vă las uscati si seci...

dar să nu plângeti după mine, căci lacrima-i durere
să râdeti că-ntr-un loc mai bun, de astăzi eu voi mere\'