Dan Cârlea

prima strofa imi place cel mai mult. mi-a placut stabilitatea ambiguitatii perceptiei, care strabate poemul. daca tot ati dat-o pe semirime mi-am permis si eu sa bag o strofa de atelier.

mai ieri mergeam cu pegasul măiastru
prea mult am crescut între timp, dar mai sper
prin parc ne mânjeam pe tălpi de albastru
din bălțile-n care creștea un alt cer

doamne, ce genii se mai inscriu pe site-ul asta!

liviu, ai niște typo:

\"lasă-ne\"???

lasăne sau, și mai corect, lsne

\"până\" ??
pn

\"de-adevărată\"???
d dvrat

:))

Ina, am râs nu glumă k fain txt ai scris u !

initial am citit pe diagonala si am crezut ca poanta e urmatoarea: după ce se crămăluie câteva zile, spunând că simte, e sigură, etc., că primul fost prieten e cu alta deja, afla si incepe :nu pot sa cred, sunt distrusa, ca si cum nu ar fi stiut.

misto caterinca de pustii messengerieni ai facut.

k lumea txt

atenție la procedeul comparației:
ca o
ca pe o
ca o

În prima strofă e prea folosit, pe spațiu mic. Periată bine ar ieși o poezie valabilă.

Ligia, ce zici de forma asta:

noaptea
alunec în mine
mă lipesc de pereții
fiecarui organ in parte

cum mă lipeai tu
când în drum spre mare
ne futeam
scurt
&
cuprinzător
în toaletele trenurilor neluminate și calde
mirosind a pișat studențesc




acum doar trecutul
ne mai călărește
și-și deschide gura flămândă
între picioarele noastre

-------------------------
mi-a placut

vocatia de exeget si hermeneut (de exeget prin hermeneutica) a lui Caragiu iese la iveala tot mai mult.
Observ o abordare oarecum holistica a actului critic, psihologica-teologica, dar nepsihologizanta si neteologizant-tezista.

un cadru in care fiintele par infratite, peste ei un numitor comun - fluturii, frumusete roind in jurul teluricului, biruinta a inaltului. asta vad aici, succint zis. daca e nevoie nuantez, dar nu am timp acu

am mai spus, nu e in regula ca Felix mi-a pus poza pe cartea lui fara sa ma intrebe!!!

ne vedem pe acolo

Sper că voi putea veni. Îmi amintesc, o doamne, cu mare emoție îmi amintesc de vremurile de demult, când Ela și Daniela stăteau pe plajă, în apropierea jilțului din care le meditam la limba și literatura română și mai ales le învățam tainele poeziei. Primele lor pasteluri erau încântătoare, rimele ciripitoare, vântul își făcea de cap în părul nostru.
Era o atmosferă senină, ca atunci când se întâlnea Maitrey cu maestrul Tagore. Anii au trecut, le-am învățat tainele rimelor, apoi versul alb ca neaua și astăzi iată că și-au depășit maestrul.
Nu, nu este nevoie de mulțumiri, să păstrăm tăcerea și să scriem mai departe…

ma bucur ca Felix a spus lucrurilor pe nume. Si mie mi se pare de necitit Cartarescu, doar anumite parti din poezia lui mi-au placut, dar orbitoarele...
E un risc sa spui asa ceva, dar si o victorie asupra snobismului.


Nu sunt de acord cu trantirea criteriului notorietatii in problema calitatii scrisului - \"Cărtărerscu este totuși un fenomen, dacă e atâta vâlvă și interes în jurul lui...\" ba, de multe ori, valva din jurul unui autor e semnul ca ceva e putred in Danemarca. Daca cineva ar scrie lucruri absolut socante, ar lovi in miturile publicului, ar sterge pe jos cu sentimentele nationale, s-ar plasa, adesea, la limita devianta a sexualitatii, ar face cu siguranta vanzari mai mari decat un autor \"cuminte\" si poate mai valoros.

Va amintiti de \"sufletul romanului este ca un cur\", al lui Patapievici? La vremea aceea a provocat un scandal imens, el a trebuit sa nuanteze la nesfarsit, totul avand, finalmente, efectul unei simple campanii de marketing.
Oricum, mai sunt unii care spun ca il citesc si pe Buzura cu placere...

și eu aș opri-o la \"în fiecare dimineață\".

Propun să renunțați la
\"și visele îți vor deveni atoli
în așteptarea uraganelor\", fiincă introduce un gen de visătorie ușor rahitică și slăbește toată strofa, dându-i și un aer depășit.

deci, strofa a 3-a să fie
\"poate nu azi
dar curând vei vedea
cum mâinile umezite de ploaie
se vor usca și vor găzdui în ele moartea\"

în rest, nu e rău

am uitat o chestie și m-aș simți inconfortabil și mincinos prin omisiune dacă nu aș spune-o:

să dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Crede-mă pe cuvânt că de când sunt pe agonia nu mi s-au băgat la offtopic comentarii ca lumea, critice, chiar când textele erau ale VIP-urilor (SIC), decât o singură dată. Așa că îți garantez că dacă vei comenta satisfăcător ca formă și fond, fără miștouri prea de tot, fără să te mărginești la \"textul e nașpa și nu e de recomandate, etc\" sigur nu vei avea probleme. Cel puțin nu mai mari decât că nu vei lua un nivel superior, dar astea chiar nu conteză atât de mult. Să știi că nu recomandatele te fac scriitor, ci cărțile scoase la edituri care înseamnă ceva ( sau nici măcar), recenzate bine de oameni ca lumea. Cred că atelierul literar agonia poate fi un bun poligon unde să te desfășori, ca să ajungi să accezi la un nivel satisfăcător de sinceritate, care să nu fie nici de kamikaze sau de tip imatur, dar să fie suficient încât să nu ți se belească subconștientul cu sentimente de vinovăție și frustrări.În rest, numai de bine !

traficul de influență se pedepșete prin lege și nu îmi permit să risc un teflon în meclă, dar părerea mea este că meriți nivel de vizuale, că probleme nu faci și nu sunt motive să nu poți folosi și tu codurile alea html.

acu, serios, liniștește-te cu chestiile astea cu recomandatele, că nu e nicio brânză, faci doar mai multe afișări și atât. Oricum cam pentru 3-4 afișări pui o persoană de fapt, că fiecare intră și a doua și a treia zi să vadă ce se mai spune pe acolo. Și nu funcționează contorul în așa fel încât să se măsoare IP-urile unice, din păcate. În fapt, sunt puțini utilizatori reali, multe conturi nefolosite, multe clone, vezi că la 1200 de afișari la un text recomandat dacă sunt 300 de oameni. Dacă !!! Așa că până la ăia 5000 ipotetici de pe firma siteului e mult.

Si sfatul meu, total nepsihologic privit prin prisma psihologiei succesului, dar moral si sanatos este: învață să spui ce ai de spus în așa fel încât să nu te alegi cu oasele rupte, dar nu îți băga o șosetă în gură, spune ce gândești într-un mod dezirabil, că nu gâlgâia sângele pe trotuare în 89 ca să ne purtăm tot ca pe vremea lui Ceaușescu...

da-o încolo de treabă...

să mai zică cineva că în fosta DSS nu se învățau și lucruri mișto... ;)

Spun NU punctului 9, care e cel mai slab și scris fără imaginație și cunoaștere psihologică.

Alberto, fiindcă îmi ești simpatic, îți dau aur adevărat: o metodă ca să te distrezi bine de tot, fără să ai belele. Eu nu am aplicat-o, considerându-mă aspirant la statutul de bun creștin.
Se procedează în felul următor, dacă vrei să faci un adevărat terorism psihologico-literar:

1)iei lângă tine 2 cărți serioase de critică literară și cauți câteva pasaje cu generalități, chestii de teorie literară, care merg, cât de cât, la textul pe care îl comentezi, le reformulezi, complici puțin cu câteva neologisme de care n-a auzit Parisul.

2)după câteva astfel de pasaje intercalezi un \"îmi cer scuze, stimată doamnă/domn, m-ați dezamăgit puțin, dar cred în revenirea dvs, vă urmăresc evoluția\".

3)folosești, obligatoriu, cel mai reverențios limbaj cu putință, atitudine îndatoritoare, etc

4)Neapărat lauzi câteva lucruri din text, ca să nu se considere că ai comentat de pe poziție partizan-tezistă din start, că ai ceva cu autorul textului, dar neapărat lauda să conțină elemente care să o subsumeze ideii \"decât așa laudă mai bine un șut în fund\". Spre exemplu, te poți referi la presupuse asemănări izbitoare cu stilul unui mare autor, în ideea \"domne, ce e bine nu e autentic, nu prea îți aparține, adică una peste alta e tot rău\".

5) Încerci, pe cât posibil, să lași comentariile cam pe la aceeași oră, seara, autorii la care te referi să se gândească (moamăăă, e ora 9, tre să iasă Alberto în patrulă pe site!!!)

succes, abia aștept să râdem puțin.

PS numai vezi că printre editori e și soția mea și dacă îi faci așa iau bătaie acasă, că te-am învățat rele :)

necomplicarea, uneori, e cea mai complexa chestie. Mi-a placut.

Sper sa iti placa modificarea mea, nu stiu daca o vei găsi pe placul tău, sper că da:

taci ela odată
nu mai urla în mintea celuilalt
.
.
.
e deja întuneric

</b>tag

în dimineața asta mă doare la bască
mi-am luat și degetele cu mine
o să-mi desenez prin aer
în autobuz
o țară
doar a mea.

fără
trecători
privighetori
și ciori

apoi o să adorm pe scaun
cu degetele în aer

dar cu cel mijlociu
mai în aer
decât celelalte

aseară, un prieten s-a culcat cam beat la una
doamnelor și domnilor, să vedeți mare belea:
zice că tipa-i virgină, cum n-a avut niciuna
ea mi-a spus c-o uitase cu ciorapii pe ea