Dan Cârlea

Alberto, găsesc aici un potențial valoros, dar cred că a fost stricat de exagerările cu \"pula mea\" din gura preotului. Altfel, putea fi un text reușit. Înțeleg ce ai vrut să arăți, dar preamultul duce textul într-o direcție contrară intenției, de multe ori. Oricum, părțile cu Iisus care cade în cap, împărțirea de pliante, pot face parte dintr-un poem reușit.
Opinez că ești la etapa separațio în poezie, scuzată fie-mi infuzia alchimică în comentariu ; când vei reuși să desparți apele, caterinca într-o parte, poezia \"serioasă\" în alta va fi ceva, că ai o mobilitate care promite. Și teribilismul potolit. Controversa pe care o stârnește un text nu e direct proporțională cu valoarea, neapărat.

mersi medeea, chestie de perceptie. Uita-te pe hyper sa vezi ce frumos e, ca acolo pagina e alba.

uneori aproape că somatizăm...viața.

Era o vorbă mișto când eram la facultate : stătea câte unul așa supărat, gânditor și altul îl întreba : ce faci ?
Raspunsul venea rapid : refulez. :))

Petre, sper să nu te superi, mi-a plăcut să o citesc în forma asta :


într-o zi vom ridica vocile
împreună putem construi apocalipsa
prin țara minunilor

șerpii zâmbesc în miez de noapte
deasupra identităților false

ne vom bucura de asfințitul roșu al bisturiului de diamant

îți văd privirea
breaking news

he he he, vi s-a-nfundat cu Anghel . :))

Zice Mihai Zabet :
\"...am impresia in india is milioane de ingineri...\"

Doamne asta înseamnă că sunt măcar vreo 50 000 de zabeți.

Vă dați seama ?!

Claudiu, mă bucur că am reușit să o fac inteligibilă, desigur, nu e mare inginerie, se fac demult de astea, cineva îmi spunea pe mess că parcă era mai bine să pun scrisul acela circular în spirală, și mi-am amintit că s-a mai făcut. Acum s-a evoluat, voi face unele actuale, urmărește-mă, dar nu am niște scule în momentul ăsta, dar o să fac adevărate poeme vizuale, complexe și moderne.

Ai punctat bine, e prea simplu să iei o poză de pe photonet și să scrii ceva pe ea, plus că se mai cheamă și plagiat, și chiar dacă scrii cine e autorul pozei ce mare chestie ai făcut ? Ce maret act artistic ? Trebuie și aici să aduci ceva în plus, ideea e să îmbogățești sensurile prin apelul la planul vizual, nu să arunci niște fotografii cu scris pe ele, că dacă e pe așa, televiziunea ne face, scuzați de expresia neacademică, muci.

Multumesc pt implicare si stea.

exemple de poeme vizuale in adevaratul sens al cuvantului:

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

scuze pt repetiția lui \"serios\", rogu-vă să mă înțelegeți, e 7 și încă dorm...

ia uite aici cât de bine arată așa :

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis
mi-a spus de mîine voi face oamenii să tacă
tu ia ce ai mai scump plus ceva animale suie-te într-un om
și așteaptă un semn de la mine\"

( ori mai poți adăuga ceva din final. Să zicem :

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis
mi-a spus de mîine voi face oamenii să tacă
tu ia ce ai mai scump plus ceva animale suie-te într-un om
și așteaptă un semn de la mine

dorm din ce în ce mai prost
de fiecare dată visez o moarte de fiecare dată altfel
ies pe balcon aștept semnul
nicio piatră sub mine \"


Te rog să îmi iei opinia în serios, fiindcă ți-o spun cu toată prietenia : luptă, la modul cel mai serios, cu tentația de a scrie poeme lungi, de a încărca, din dorința de a spune tot într-un singur poem. Uneori e suficient și chiar recomandabil să duci cititorul deasupra unui spațiu și să-l lași să se descurce, nu e neapărat necesar dacă îl urci în montagne russe să îl dădăcești tot traseul și să îl dai și jos.

și fără să arunc un \"sunt dezamăgit\" și apoi să nu dau pe la un text reușit, glăsuiesc :

ar trebui să rămână doar aceasta parte -

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis
mi-a spus de mîine voi face oamenii să tacă
tu ia ce ai mai scump plus ceva animale suie-te într-un om
și așteaptă un semn de la mine

cînd apa a ajuns în scara blocului am luat-o pe mama pe deea pe frate-miu încă vreo trei
ceva animale de rasă
pe negruța am lăsat-o să moară mi-a mulțumit
în altă lume va avea picioare puternice și mulți pui
ne-am suit toți în mine am bătut ușa în cuie
și-am început să plutim

singura boală de care am suferit a fost așteptarea
boala asta îți macină oasele te lasă să vezi cum lucrează
îți macină oasele apoi te împrăștie ca atunci cînd crapă un sac de glet

deea învață și-a lăsat părul lung prin el copiii se vor juca de-a v-ați ascunselea
bărbații roiesc în jurul ei ea trage de timp mă așteaptă
le spune că țese cînd va termina țesătura va alege pe unul
ce țese ziua destramă noaptea

eu dorm din ce în ce mai prost
de fiecare dată visez o moarte de fiecare dată altfel
ies pe balcon aștept semnul
nicio piatră sub mine \"

e suficient.

Apoi miștoul cu fufele chiar nu cade bine, strică atmosfera și deturnează mesajul și starea către un plan care nu cadrează cu cel general din poem, chestiile cu fusul și lâna care de fapt sunt zile nu merită cinstea de a fi aici, în poem.

La un moment dat este o schimbare bruscă a timpului, mie nu îmi sună bine deloc :

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis\"
\"ne-am suit toți în mine am bătut ușa în cuie și-am început să plutim\"
\"singura boală de care am suferit a fost așteptarea\"

apoi

\"ioana visează\"
\"între timp mama ia pastile\"
\"frate-miu povestește \"
\"zîmbesc îmi tot repet\"
\"deea învață\"

Pare un poem scris în mai multe rânduri, sau parcă ți-ai fi notat niște idei care ți s-au părut valoroase și la îmbinare ai tot umplut cu pasaje care nu legau bine esențele, sau parcă ai plecat dintr-un loc și pe parcurs ai pierdut starea și nu te-ai mai putut articula pe începutul care e foarte bun, mai ales prima strofă.

Un text nu e musai bun dacă e lunguț. Deci, opinez că ar fi bine să scapi de tot balastul ăla din partea de mijloc, să aduci totul la același numitor temporal, căci începutul acela merită pus în valoare.

Propun să abandonați subiectul și să ne întoarcem la marea poezie Zabetiană, sensibilă, duioasă, plină de inocența începuturilor, fiincă omul de cultură Mihai Zabet nu este cum pare, un dur, un nebunatic polemist cu rețetele compensate neluate, ci un poet cu rouă în ochi când vede o albinuță care polenizează, când copiii lumii doresc pacea și fac mitinguri și campanii anti-fumat ajutați de ONG-uri minunate, în care oameni cuvioși lucrează numai pentru binele celorlalți.

Deci, vă rog, înapoi la arta din care îmi permit să citez un vers memorabil :

\"deznodământul unei vulnerabile iubiri\"

( poetul Zabet )

și am spus AICI

( o chestie care tine de regulament ). Sa nu se interpreteze ca sunt editor, nu sunt, dar am avut impresia ca nimeni nu ii spune omului care e problema de fapt. Eu ii apreciez pe umoristii de calitate de pe site si am convingerea ca se va reveni asuprea nivelului domnului Cioaca-un om de spirit, in momentul cand se va solutiona acest diferend care sigur tine de o eroare de comunicare. Domnul Cioaca, probabil, nu a stiut ca dupa regulile siteului nu trebuie sa posteze mai mult de 2 texte pe zi si cineva a interpretat insistenta lui drept sfidare a regulilor.

Cred ca sa va intra in normal.

Domnule Cioaca, nu sunt editor, dar din admiratie pt dumneavoastra vreau sa va spun o chestiune pe care cred ca nu o stiti si de aici s-ar putea sa aveti nemultumiri.
Am vazut ca aveti multe texte in pagina de autor, dar sa stiti ca sigur nu e din alt motiv decat acela ca postati mai mult de 2 in aceeasi zi. Puteti pune in aceeasi pagina mai multe catrene, epigrame, fiindca e pacat sa ajunga necitite. Stiu sigur ca sunteti pretuit pt umorul dumneavoastra, dar va dati seama ca nu se poate permite sa se umple pagina de texte cu catrene si epigrame, ale catorva autori, oricat de talentati ar fi / sunt.
Deci, ori 2 pe zi, ori puneti mai multe in acelasi post.

Cu stima, dan cârlea

</b> sper ca am inchis tagul. Scuze.

din păcate nu am timp acum să citesc tot comentariul Mariei, așa că e posibil să spun cam același lucru.
Petre, nu sunt specialist în așa ceva, dar îți zic la nivelul bunul simț comun : ai 20 de ani, nu te-ai dat cu sania în iernile anilor 80. Uite, aici e și Anghel Pop, care e apropiat de mine ca vârstă, poate confirma sau infirma dacă nu cumva schimbarea climei e o chestie care pur și simplu ne-a izbit, pe care am observat-o înainte de a auzi ceva pe tema asta. Pur și simplu se vede cu ochiul liber, nu ai nevoie de măsurători. Știi, e ca în cazul unor persoane ușor supraponderale, care nu mănâncă în exces, cărora analizele le ies bune, de nu ai zice că sunt grase. Dar vezi că ceva nu e în regulă cu ele. Pe toți ne doare capul. Știi să existe vreun aparat care să arate că pe un om îl doare capul de moare ? Nu. Trebuie să îl crezi pe cuvânt, nu poți să îl pui la un aparat și să arați că minte.

Întreabă pe cine vrei, om de peste 30 de ani și îți va spune la fel. Când eram în generală mă dădeam cu sania de nu știu câte ori pe an, tot în București, iar de niște ani încoace când ninge e eveniment. Eu pur și simplu nu pot anula ce văd de ani de zile, pt niște diagrame despre care nu știu nimic. E ca și cum aș vedea un studiu care mi-ar demonstra că girafa nu există.

la marginea lumii mă gândesc la tine
visul meu se surpă, noaptea e-n ruine
glasul nostru pur și fără de vine
ridică un vers din mine și tine

pescăruși coboară din norii cei negri
peste oameni răi, ce nu sunt integri
să zburăm prin vise ca doi albaroși
strigând înspre semeni : sunteți chiar mucoși !

ca un luceafăr .
Și mă simt inspirat, deci :

îngeri, vise, rouă
tot plutesc în zare,
lumea noastră nouă
ca din rai apare

hai să ne iubim
pe-o mare de stele,
apoi să fugim
călare pe ele

\"Ceea ce rămâne din tine îmi va umple ziua de mâine,
pănă cănd te vei întoarce
și îmi vei lăsa din nou parfumul tău.\"

poemul ăsta mi-a adus aminte de parfumurile din autobuze, date en gros . așa este, nu le poți uita toată ziua, mai ales daca ai astm

\"Dar dacă sorții îi suntem efemeri
iar gura ta mă va săruta
pe gura alteia?
Să mai aștept? \"

eu zic să mai aștepți . nu-ți pierde speranța !

poezia asta http://www.agonia.ro/index.php/poetry/23884/index.html
e scrisa in acelasi stil si este si mai buna

ma impresioneaza sa ma intelnesc cu trecutul, sa vad chipurile oamenilor, lasate in urma, ca firmiturile de paine cu care hansel si gretel isi marcau drumul de intoarcere . Cat de mult s-a evoluat !!! Ma uit la ce comentarii se faceau, ce poezie se scria in urma cu numai cativa ani si imi dau seama ca nu putem cuantifica nici macar cu aproximatie cat datoram mediului, semenilor. Nimeni nu a invatat pe nimeni nimic, nu s-au dat meditatii, pur si simplu e un mecanism al sinergiilor, unde rezultatul e mereu mai mult decat suma partilor. Din intalnirea oamenilor, uneori, poate iesi mai mult decat reprezinta fiecare in parte. De multe ori citesti poezia cuiva si te simti brusc inspirat, scrii o poezie aparent fara legatura cu ce te-a inspirat, dar undeva, in abisurile fiintei, s-au intalnit si legat niste lucruri care au dat un ceva nou.
Eu mi-am sters tot ce am scris in urma cu multi ani, mi-e jena, nu am avut puterea sa ma privesc in acele posturi, trebuie sa ma ucid des ca sa traiesc.
E bine, e rau ? Nu stiu, dar ii admir pe cei care reusesc sa traiesca laolalta cu toate fapturile care au fost.

metaforizarea...