Salut, prietene! Astazi iti voi spune o poveste. Intr-un timp, care nici pe departe nu era unul stralucitor, cind nu era decit un singur canal TV si nu vedeai altceva la el decit combaine si
Doar eu și tu,
Nimic mai mult
Și multă liniște tăcut
Doar eu și tu.
Numai noi doi
Fără de timp
În acest câmp
Numai noi doi.
Nimeni, doar noi,
Un joc trecut
Nimic mai mult
Nimeni
Iubirea m-a scuipat
Și mai apoi m-a mângâiat,
Ca mai târziu să mă gonească,
Iar...
Și am fugit după ea,
Am prins-o de perdea,
N-a vrut să mă privească,
Dar...
M-a întrebat unde fug
Și de
E-atât de frig că au plecat și corbii,
Amanții veșnici și iubiți ai morții.
E-atât de frig că sunt iertați și robii
Că nu muncesc, așa-au voit-o sorții.
E-atât de frig c-a înghețat iubirea
Te
Te voi iubi-
Mi-ai spus atunci,
Te voi iubi-
Þi-am spus și eu,
Și am plecat mereu, mereu
Spre mare- tu,
Spre munte- eu.
Să nu mă uiți-
Þi-am spua atunci,
Nu voi putea-
Mi-ai spus și
Eu vreau să fiu aici ș-acum,
Mi-am ales singur acest drum.
Vreau să am forța să aleg
Cu frunteasus să pot să neg
Vreau să știu singur să mă-opresc,
Vreau să fiu liber să gândesc.
Vreau forța
moto: „În lumea asta totul s-a făcut. Și s-a făcut întotdeauna prost, intotdeauna pe jumătate.”
M. Eliade
Cea mai pură iubire - într-un bordel.
Cel mai vesel spectacol - într-un cimitir.
Cel mai
