Poezii

Doar eu și tu, Nimic mai mult Și multă liniște tăcut Doar eu și tu. Numai noi doi Fără de timp În acest câmp Numai noi doi. Nimeni, doar noi, Un joc trecut Nimic mai mult Nimeni

Iubirea m-a scuipat Și mai apoi m-a mângâiat, Ca mai târziu să mă gonească, Iar... Și am fugit după ea, Am prins-o de perdea, N-a vrut să mă privească, Dar... M-a întrebat unde fug Și de

E-atât de frig că au plecat și corbii, Amanții veșnici și iubiți ai morții. E-atât de frig că sunt iertați și robii Că nu muncesc, așa-au voit-o sorții. E-atât de frig c-a înghețat iubirea Te

Te voi iubi- Mi-ai spus atunci, Te voi iubi- Þi-am spus și eu, Și am plecat mereu, mereu Spre mare- tu, Spre munte- eu. Să nu mă uiți- Þi-am spua atunci, Nu voi putea- Mi-ai spus și

Eu vreau să fiu aici ș-acum, Mi-am ales singur acest drum. Vreau să am forța să aleg Cu frunteasus să pot să neg Vreau să știu singur să mă-opresc, Vreau să fiu liber să gândesc. Vreau forța

moto: „În lumea asta totul s-a făcut. Și s-a făcut întotdeauna prost, intotdeauna pe jumătate.” M. Eliade Cea mai pură iubire - într-un bordel. Cel mai vesel spectacol - într-un cimitir. Cel mai