Mediu
Debusolat, postez ideea timpului irosit,
Atât de simplu, dar atât de profund…
Cuvinte stricate îmi otrăvesc gânduri deja bolnave
Adunate în necunoscutul abstract al utopiilor perverse.
În noapte, depărtarea spiritului e strigată.
Un clopoțel.
Bing-bangul lui îmi sparge un timpan,
Erupe o ureche înfundată
Schimbând direcția auzului,
Cârmind VERTICAL.
Orașul zumzăie chemarea dragostei…
Ma întorc,
Aprind o țigară,
Rușinându-mă de buzele nefumătoare ale destinului.
Gândesc durere,
Amintind himera iubirii
Renăscute în sânul viitorului.
Exist
Trăind urmarea,
Ascultând.
012957
0