Cosânzeană modernă
Frumoasă Cosânzeană triezi mașini străine zorind Feți dupa tine în goana ta nebună pe fiecare lună. Ai gusturi de regină podoabe în veșminte un colier cu-n dinte licori din flori
DTdaianu tiberiuViață
Pom înflorit sau desfunzit De anotimp sau parazit, Om fericit sau necăjit Prin zile sau prin boală, Surprind o carte goală. Clipe de bine sau de rău, Oscilăm toți, când rai când hău Și
DTdaianu tiberiuși totuși...monolog
Iubesc și eu, iubești și tu Și amândoi pe nimeni; Iubesc un gând, iubești un rând Și amândoi...pe mine. Urăsc un fals, urăști un gest Mimat printre suspine; Revin drept om, revi și
DTdaianu tiberiuNu te mai vreau
Suflet închis, claustrofob, Inimă grea, făcută zob, Le-am așternut, dar tu le-ai răscolit, Nu te mai vreau. Am căutat ca emigrant Pustiul gri în chip de-amant; Visam atunci dragoste-n doi,
DTdaianu tiberiupamflet
Cei mai groși zac monumente nelăsând prin ei să `nalțe puieții pe care-i crește lemn scobit cu testamente. Dându-se coloși estetici au uitat de timpul care va aduce tăietorul braconând
DTdaianu tiberiuhaiku
Sub el femeia privește arcuită spre flori de toamnă.
DTdaianu tiberiuhaiku
Undele mării scapără iubirile spiritualism.
DTdaianu tiberiuUnor pacifiști
Dezbătând din zori în seară Teme-antirazboinice La sfârșit se închinară Unei pile-atomice.
DTdaianu tiberiuChin
Nor negru plouă durerea bătrânei; un fulger reflectă al său chip umbrit ce sprijinit glasează marmura în cruce. Și prin căldură acest suflet, osmoză de lumină, blândețe și senin încearcă
DTdaianu tiberiuVinuri amare
Revin amar spre soarta-mi bântuită De amintiri ce nu pot fi uitate, Rememorând durere mistuită Prin lașitatea firii, prin păcate. Târziu observ deșertăciunea vieții Din suflete impure și
DTdaianu tiberiuAmalgam în derivă
Debusolat, postez ideea timpului irosit, Atât de simplu, dar atât de profund… Cuvinte stricate îmi otrăvesc gânduri deja bolnave Adunate în necunoscutul abstract al utopiilor perverse. În
DTdaianu tiberiuVăpăi albe
Într-o oază salbatică Îngeri cu aripi înnodate Rătăceau tărâmul uitării Zâmbind amarului vieții fără de moarte. O adiere rece, venind din neant, A suflat o pană, Transformând în
DTdaianu tiberiu