Poezie
Văpăi albe
istoric
1 min lectură·
Mediu
Într-o oază salbatică
Îngeri cu aripi înnodate
Rătăceau tărâmul uitării
Zâmbind amarului vieții fără de moarte.
O adiere rece, venind din neant,
A suflat o pană,
Transformând în ciclotimie,
Transferând ideații.
Citeam cuvinte imprimate
Ecranând imagini, în văpaia albă,
Ce se scurgeau în tuș negru
Și descriau esența filmului.
În liniștea profundă,
Trăiam intens
Spectacolul rebeliunii timpului trecut.
Frânturi de ere apuse
Se derulau in grabă,
Iar eu, dorind să cuprind totul,
Concentram emoții.
Și urcând treptele timpului,
Alte văpăi albe,
Mânate de același vânt de gheață,
Completau imagini,
Înșirând cuvinte,
Înnegrind pămantul cu același tuș.
Iar când le-am pierdut șirul,
Am privit în sus,
Aripi desfăcute…
023708
0
SG