Poezie
La urmă, amintește-mi
Săgețile
1 min lectură·
Mediu
Încă o parte: din lac au smuls
pietrele-o pernă pe care rațele dormeau
la ajunsul nopții. Și toamna, coborau cu
scafandre măști să nu le uiți susurul vesel,
trecând în semn de patine, iarna, cu
ghetele, deasupra lor.
Ne-am înmulțit, un soare n-ajunge să
spună gustului nostru că o limbă de foc
ajunge să îl cuprindă- un soare n-ajunge,
peste carnea tuturor lucrurilor, gheața
va păstra un semn pentru cei ce mâine
vor uita întunericul.
Încă o parte și am spus destul. Am scos
pumnul din piatra ce i-a spart oasele slabe,
ne-am fi văzut cu rățuștele împletind cei
opște metrii de albastre ghețuri, fiecare va
fi un mugure plesnind în ramul lui,
și nu va îndeajuns fi sarea lor gustul din
care soarele să-și facă o nouă înfățișare.
001.515
0