Poezie

Înainte de vară

Saice

1 min lectură·21 decembrie 2008

Mediu

Mi-au venit sarea și pâinea- creșteau palide-n

mâini, rupându-și frunzele. Răvașul e naratorul de

sine; ros în palme și spân în piept spân

- proptit în marea pragului de dud, s-a aplecat

pe gluga mea, scuipându-mi deoparte cuvintele.

Mi-au sosit sarea și pâinea, ghetele scoase-n

ștergar, ca stolul de gâște ce-au trecut satul în

jumătatea lor de zbor, se uită la catifeaua casei

cum o lasă în urmă

- galbene buze am mai sărutat uitându-mă-n

vârful tavanului la stihul păianjenului

legându-și pânza.

Ai fi stat, ploaie, secunde, la capul meu, să-i

risipești capa de praf; mi-au sosit sarea și pâinea,

înverzind de mucegaiul iernii ce-ți așterne deja-n

picioare trena de capăt.

Casa mea se strânge, casa mea, indiferent de

lupul ce-i știe întinderea, că stă la pânda ei și stă

pe labe rupându-și lesne frunzele, se strânge

- doar de ochii mei, se învață, înțelesul lui cu

pieptul tău plin de vise.

001.530

Dafina David. “Înainte de vară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1815316/inainte-de-vara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.