Poezie
Undițele
Saice
2 min lectură·
Mediu
Cu ce-ai fi schimbat câmpul (?) fereastra mea
se subțiază și linii s-au prins în ea așteptând acul.
Hum in, do not take my prison for a good nice
place- as i learnt, you were free and now it is all
to lean about, damned are my eyes to see this
happen. Și în fond, ce apă să curgă mai bună
- mai calde ierni în colțul geamului așteptând pluta
să miște la copcă- mulinetele strâmbe să le
strângă pe toate; și umbra ce o lasă pe pământ,
cu ce ai fi schimbat spuma ce dă în ea miezul
putrezit al frunzelor?
Hum in- măgarii s-au coborât pe văi și căruța
mea încetinește- cojile din care strâng roțile răgaz
sunt marea ce-a stat odată în ocna aceasta de sare
- oasele știu cum sa prinda în ea, în tot ce a rămas
și ochiul a părăsit neputincios strângând din gene.
Hum in- n-o să dau înapoi, n-o să opresc, n-o să
pun biciul în frâu ori gura în palmă- vin în urma
ta și fața mi se subțiază de praful ce-l dau copitele
tale și zada bătrână ce-ai smuls-o din rădăcini
[din vârful ei ne vom uita la dealuri și marginea
lunii o s-o scrutăm cu undițele noastre.]
023267
0

strofa a doua mi se pare mai legata, vorbeste despre stare, si culmea vibreaya usor, ca o tensiune in firul in care s+a prins ceva.