Poezie

Înainte

Saice

2 min lectură·18 septembrie 2008

Mediu

Mă cheamă-n vârfu-acesta- tu-mi iei întâiul mu!

ciorapii plini de scame, creasta hanoracului bej și

buza de sus.

Între acestea, s-au spus de mult mierile, s-au scurs

din mâna soarelui ce-a mângâiat petalele lor, puful

încet al albinei ce-a stat cu piciorușele-cumpănă.

Mă cheamă-n vârful pelerinei tale- în mesteacănul

cu flori sălbatice, tundra cruda a păsărilor de câmpie

-în micuțul gând ce se-mparte între casă și deșert.

Atâta jale să spună mugurilor că vor cădea la toamnă.

Mă-ndreaptă, mă duce deasupra- pe acele uscate de

vreme, în filmul lor ușor brăzdat de holograme în

evantai, sub arcușul crăpat în două.

Mă cheamă-n vârful de vara al nopților care se

trădează pe mâna mea micuță și surdă.

Chemarea-i ajunsă de-o țeavă care taie, penița-i frântă

în ureche, dopul meu e scurs și stricat- pieptul, părăsit

pentru înainte. Aici mă cheamă, mă duce

deasupra. Nu le lasa să m-acopere,

rotundele ace, trestiile culcate de vânt, malurile verzi

și sinistre, cu libelule și păsări acvatice

-mă cheamă, dincolo de praștia de stânjenel cu care

ștergi vadul de pești.

Se știe, între acestea s-au pus de mult solzii, pielea,

aurul, să treacă peste

- miezul din care scurge încet amiaza cu lumina

ei ca panza.

001.761

Dafina David. “Înainte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1802380/inainte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.