Poezie

Pieptenele

Anotimp-tice

1 min lectură·16 iulie 2008

Mediu

Ne vom crede, tu cu părul tău galben eu

cu degetele scurse din ploaie ne vom spune

cuvintele pe care le vom crede- de ce am

venit aici, cât timp vom sta unul în altul,

cum vom petrece ziua, la marginea cui vom

sădi oftatul cheia de tristețe porumbul fiert?

Te uită la mine cum mă petrec peste lucruri:

marea mă crește pentru tine, copiii mei mă

cresc pentru tine, ziua aleagă iute să-ți fiu

iubită, și lasă asta, uite la mine cum obosesc

ușor în cârdul de suflete ce urcă spre soare;

întreabă picurii din penele mele de in care-i

timpul, cum rasa se pune pe ceasurile lui,

cine ne vorbește dincolo de bănuți- pleoapa

mea se înnegrește se rupe în crivățul ăsta

solar. Ne vom crede ne vom ști, tu cu părul

galben, eu cu fruntea arsă în nisipul încins.

001.565

Dafina David. “Pieptenele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1792726/pieptenele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.