Poezie

Subacvatice

Anotimp-tice

1 min lectură·13 iulie 2008

Mediu

Mi se duce pielea- marea-i sărată ca un puc de lămâie;

aurele noastre nu se pun între noi: ne oglindim ușor proaspăt

una în alta.

Pe mine mă doare când pescărușii ei nu înțeleg briza înclinată,

apusul subțire învăluit de oazele ei japoneze

- sunt mari înălțimi sunt mari pești sunt mari pescăruși

surghiun apelor ei închise.

Mi se duce pielea, sunt de plumb sunt de amăgire sunt de creion,

sunt partea întuncată a oazelor acidulate sunt plumbul

sunt leșia pocăită sunt păianjenul mare care țese până la nisip

florile lor subacvatice- mă duc pe margini, arăt locul în care

undița face sângele apă. Întunericul lui e dansul din care îmi

culeg pașii măsura piruetele galbene;

ele nu spun mare lucru, la margini arăt locurile care spală piatra

de vânt. Jur că ele nu spun mare lucru, arăt la margini cum

se șterg semnele cum se ară semnele cum se strâmbă oasele

pentru năvodul roșu de crabi;

nu e nicio șansă să înot singură în mare, pocalul ei e altfel

curat ca o gâză în primul ei ou.

001.456

Dafina David. “Subacvatice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1792305/subacvatice

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.