Poezie

Uniformele

Anotimp-tice

1 min lectură·29 iunie 2008

Mediu

Uniformele noastre s-au luat pe dos.

În cortegiul lor de ață mi se amintesc mi se aprind

nasturii de lumină- am pus întâiul deget pe ușă am

pus întâiul pumn pe blatul ei de tencuială și credeam

că ritmurile ei se iau mereu de la sfârșit către mijloc

- e destul de fals. Casa mea în paragină știe ce îmi

lipsește, deși i-am uitat deja forfota caldă, balustrada

de ghips și căpriorii cenușii sprijinindu-i șantierul

de lemn.

Uniformele noastre ne calculează drumul bun;

fiecare ghimpe din ochii noștri e o lamă de ascuțitoare

în pliurile ei strâmte. Pentru noi nu se mai pun pereți

falși că pentru noi piatra e cortegiul nostru de ață și

treptele noastre îs oamenii noștri drepți, piticii noștri

culturali, soldățeii grei cu care ne acoperim.

Treptele noastre îs moi ca felinarele din care se rescriu

olimpii hagii curbele noi ale felinelor micuțe.

Adică am fost, am curățat de obiecții școala; cu rândul

meu uns cu rândul meu uns și cu uniformele mele care

îmi tăiau în piet bretelele sub care lumea se înfășurase

din foarfecile ei tocite mai întâi să ridic spițele dure ale

somnului din care suntem făcuți.

001.559

Dafina David. “Uniformele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1790212/uniformele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.