Poezie
Melli , în groapă, nu credea că poate să mai urce la ai ei
Indiene
1 min lectură·
Mediu
La umbra serii se duc apele mai liniștite.
Curg în jos- în sus, se ascund uitări lipicioase
uscându-mi oboseala pleoapelor.
La umbră, mă duc apele, mai liniștită, întunecate
ca pământul acoperit deja de brumă.
- Clipitul păsărilor care dau din aripi: jos,
copilul sfârtecă iarba gălbuie cu mingea primită
de la taică-su. Apele îngheață, apele se repetă
sub pod, sub mișcarea orașului cald. În sunetul
vechi al ierbii, care, gălbuie, crește odată cu
primăvara.
La umbra serii mă duc apele galbene și iarba
subțire- luminile întoarse prin gene din întuneric,
din sirena caldă, intermitentă pe obraz. În șiragul
băncuțelor goale la apă:
nu credeam că pentru a uita ajunge o brioșă unsă
cu miere. ‘ Palatele stau răpuse sub mare, coada
lui T-Rex învelește cărbunii reci’ . Timpul, în
total, e de 5 minute și 40 de clipe.
001.132
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dafina David
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Dafina David. “Melli , în groapă, nu credea că poate să mai urce la ai ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1778952/melli-in-groapa-nu-credea-ca-poate-sa-mai-urce-la-ai-eiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.