Poezie
A tono
Saice
1 min lectură·
Mediu
Nu rezistam în cumpăna lui.
Curgeau mâinile de rochia crăpată pe
picior; era simplu să nu ne mai ascundem
în pliurile ei, cu încheieturile pătate
de rugină.
Și ne așezasem pe inelul fântânii
să aspirăm apele cu gura
în vârtejuri pe care le vom fi măcinat
până la pământ. Contagios marsupiu
în pulpele-nchinate cu înălțimea.
În mare, contagiu, lasă-ne pulberele pielii.
Pulberele pielii, adică, lasă-ne teme,
fauste arii, teme, tonomate a tono,
măcar în mare, pe săgeata care ne aduce
adâncul, stiva de baritone,
folii avant le quai.
001313
0