Poezie
Ale fericirii
1 min lectură·
Mediu
Îmi duc la gură falusul sprâncenelor amorțite de-aseară.
De ieri ori de-aseară, vagi mângâieri își strică alifia
de obrazul cald, uitând dinamica umbrelor pe perete,
abducția finelor oglinzi în măsura vomerului
cu centimetrii galbeni.
Dacă transcede prin vergeturile timpului, firele
cenușii, scamele trase, albinoasa pornire a sufletului
în didascaliile falangei scurte crește pe roase salturi
în jurul disocierilor acvilinice.
Pasta papucilor, disculparea acrului miros plecat
pe preșuri în drumuri de la bibliotecă la ușă.
Transcede prin singurătate, credința că nimeni
n-o să-i ducă povara,
opticul care nu schimbă decât ritmul ulnarei,
de la cel mic mic deget până la axialul gadget
deformat sub omoplat.
- Ramuri stinse urmînd caspice ondulări de-a lungul
brațului.
Sunt perieri de bordura podului, cu limfa răsuflând
sub piele inelele noi ale fericirii.
001320
0