Poezie
Marțe
Indiene
1 min lectură·
Mediu
Am încercat să devin mâna
cu care ele spălau farfuriile la mort.
De ce încă foșnesc în prosopul
cu dungi, de ce încă foșnesc în dungile
lui îmbibate de mirosul învechit
al coajei de pită, al plasticurilor
piperate de la Victoria- altfel,
măslinice devieri de la axul
coșciugului ?
Aș vrea lin să le cresc în antebraț
ca un dop care astupă ultima gură;
pe urmă,
pe urmă, n-o să-mi mai aerisesc
podurile aspre în liniștita amiază
care se-nnoadă cu oamenii.
001.294
0