Poezie

Chiparosul de granit

1 min lectură·21 noiembrie 2003

Mediu

Am să-mi rup coarnele

Și-am să-mi frâng ligamentele

Și-o să-mi smulg limba

Să pot vorbi...

E prea mult eu în tot

Și nu pot să te văd de mine,

Nu pot să te ating de mine

Să-ți spun că...

NU Vreau să mă Schimb

Din stânca de granit tăioasă

Nu Vreau să plâng

Și să înșir cuvinte fără glas

Nu Vreau lumină,

Ci să-nfloresc în umbră

Un chiparos fără frunze

Împietrit de ploile negre.

Sunt așa de ascuțit

Că mai putea tăia cu mine,

Așa de ascuțit

Că mă tai în mine...

E greu să sparg zidul

Măcar în coloane,

Să te las să strălucești,

Să-mi frângi coarnele

Și să-mi crești frunze.

O, mândru chiparos de granit tăios,

E noaptea prea neagră

Și frigul prea viscol,

Înflorești în tine sânge

Și țurțuri pe crengi.

002.983

dacian grapini. “Chiparosul de granit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-grapini/poezie/56356/chiparosul-de-granit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.