Poezie
vene fecunde
miai
1 min lectură·
Mediu
un animal cu solzi străvezii e depărtarea
cu tălpile-n coastele vremii o domesticesc
de dragul merindelor calde
de dragul foamei tale
prinse-n piroane între geană și pas
o femeie a uitat să te dezbrace DIN sine
te poartă pe brațe c-o gârbovită iubire
te saltă-nspre soare ești pruncul din care
i se face un drum cu mii de picioare
la primul popas va scoate din sân o mică avere
să-și plăteasca vămile să-și vândă
ultima grație logica scundă
și pielea râșnită-ntre drumuri cu-atele
depărtarea e dulce când sufli in vele
când torni peste buze săruturi și Iude
când prins în lansete sângele râde
de pofta de-a curge prin vene fecunde
distincte și mândre ca niște feude
de-aceea femeia trage barca la mal
în năvod se zbate un animal cu solzi străvezii
o depărtare cu inima gri
și palma unui bărbat rătăcită-n mănușă -
speranța fierbinte-a bătăii în ușă
001.623
0