Poezie
jugulară până-n ceruri
1 min lectură·
Mediu
controlăm împreună timpul îmi ești dator cu un botez
mama stă ghemuită în poala răstignirii ce va să vie
îngânând izvoarele căutându-mi tatăl și trecătoarea
fiica ei n-are chip s-a lipit de palmele tale-n cerc
de-acolo clipesc curg streșini după cum ți-e pofta
cinstită tăcerea a oprit grâul din germinat viață
ești suspendat în durerea de-a nu fi decât pământ
ai putea ști unde sunt după trenurile reci oprite
fix între timpanele tale acolo locuiesc de-un timp
mi-e foame dar nu vei muri dintr-atât zise corbul
pentru asta ai nevoie de-o jugulară până-n ceruri
să urci pe ea în tine treaptă cu treaptă
sau s-o cobori în viteză ca pe un derdeluș
dezbracă-te e timpul să-ți fardăm îndoiala
controlăm împreună timpul și aerul dintre noi
002.154
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “jugulară până-n ceruri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/139070/jugulara-pana-n-ceruriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.