Poezie
Viață pe ziduri
1 min lectură·
Mediu
înainte să fii tu a fost umbra
o văzusem plină de ghimpi
topind peste zid smoală dulce
cu buzele în răzgândire
și fruntea-nchisă-n cerc
pe zidul din față păreai om
dar pe crâșma de-alături - o lacrimă
de bărbat obosit să-și mai care
cocoașa păcatelor în dinți
n-ai fost niciodată copia perfectă
a vreunui lucru
de-aceea stau aici după colț
sperând să răsari în curând
pun tâmpla pe asfalt și mă mint
că-ți aud clocotind mersul
dar umbrele nu se țin de
cuvânt niciodată
doar de pereți - să nu cadă
023023
0
(de bărbat obosit să-și mai care
în dinți cocoașa păcatelor (caci mi se pare o situatie cacofonica)in rest e bine, imagini, o ascutire in gest, ca si cand ai ascuti o aura.Astea mi-au placut cel mai mult, cu toate ca si inceputul e interesant, dar spun prostii, nu ma mai lua in seama, rar sriu comentarii, nu le pot s., si reactionez la text ca la o minune, mai mult cu inima decat cu mintea, si asta e mai mult palavrageala decat comentariu, de ce? ma intrebam cata viata este intr-un poem, adica cata viata din oricare este in poemele tuturor? si atunci numai inima e in stare sa ma lamureasca.
n-ai fost niciodată copia perfectă
a vreunui lucru
de-aceea stau aici după colț
sperând să răsari în curând
pun tâmpla pe asfalt și mă mint
că-ți aud clocotind mersul
dar umbrele nu se țin de
cuvânt niciodată
doar de pereți - să nu cadă