Da

E o poezie profunda - intoarcerea omului spre esenta lui pura-asa imi pare mie... Legatura omului cu Divinitatea, care trebuie sa se pastreze intacta...
Legat de Faust, trebuie sa fi fost in perioada dinaintea scenei de la curtea imparatului, a noptii valpurgice II, a Olimpului, atunci cand de la dorinta trec la desfatari/si-n desfatari mi-e sete de dorinta...

Si, chiar, daca creieru zace sub vraja drugului, de unde mai intra eru in tine...

Sincer sa fiu, poezia m-a induiosat. Saracul aurolac isi face si el de lucru-caci el nu are casa, masa, nu are pe nimeni, ca noi. Si, totusi, asa de violent devine individu, ca sare in trom,ba sa ii ia gatu- de unde, in contraatac, sar in rampa alti cinci si rupe-i capu. Pana baiatu da din el tot ketchup-ul si se ridica in visare slobozit de orice griji...
Dar de ce tocmai aurolaci-poa sa fie si un nanadralau care mardeste copii pan scoli...
Ba, si acum comic, imi vine in minte faza cu tiganii turci din Piata Ovidiu-ba, nu stiu daca mi-o iau in cap vreodata, da bani nu le dau, desi abia daca au 4-5 ani, duceti-va de tanci...

P.S. Pt Viorel Pacala: Un dadaism in stare primavara? (Hm...) :))

Frumoasa poezie... Dar, despre cine este vorba? De vreo iubita anume? De un lucru abstract? Ce coboara?

Si cum latra ciobanestii pardon?

Mie unul imi placew foarte mult poezia. Nu vreau sa par vulgar, insa am o intrebare: pluralul de la coarda, in acest caz, este \"corzi\", banuiesc. Imi asum vina de a fifacut vreo remarca aiurea si ma scuz.