Poezie
Ea
1 min lectură·
Mediu
se strecoară prin frunze,
prin liniști,
prin înserări,
ca un trecut presărat
cu anotimpuri de cenușă
ale unei țigări în
descompunere.
mă cuprinde
fantoma nemuririi
prin greșeală,
lăsați-mă să omor blestemul acelui alter-ego
năruit
pentru a cincea oară,
lumina mijește din crepuscul,
iubirea mea primară
cu instincte de domnișoară târzie,
puncte de vedere ale pendulei negre sculptate în ceară,
când iubirea asta albastră mi-e seară,
îmi strâmb canin dinții roșii de opal efervescent
care nu vreau (vrei, vor) să mai doară…
~ prin lumina sublimă a candelei,
legenda somnului,
Ea devine ea, tu ești axioma,
iar ei spun că Ea (ea) e vie,
în timp ce-i privesc orb sicriul…
și privirea pustie…
024521
0
Pai daca e alt ego...proiectat...cred ca trebuie gasit ego-ul:) Adica alter- ego-ul sa nu mai fie proiectat in exterior, ci ...in interior. Dar ce suntem noi daca nu un drum spre individuatie?