Poezie
Luna
1 min lectură·
Mediu
ma striga
ma cheama
doar o secunda ramasa pribeaga
pe noaptea ochilor ei,
e frica mai ampla, nebuna
se strecoara absenta pe buzele mele
neajutorata
cum li s-a facut brusc violet
de toti si de toate,
copacii pe care-i mazagalesc neatent
pe biblioteca roasa de crapaturi
mieunate ciudat
intr-un acord extraterestru de chitara
vor fi deja vestejiti
de inca o singuratate
anormala,
tin minte
contururi de paianjen
le desenez dement
pe-o coala de hartie rotativa -
ce singuratate sigura
o noapte si doua randuri mai mult
cum ecranul e gol
de ecourile tale…
am incercat
sa intregesc infinitul
desi-mi tremurau
bratele,
ochii,
dragostea…
003.141
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- d. c.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
d. c.. “Luna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/d-c/poezie/92180/lunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.