Testament mut
Tulburătoare, adoarme sub pleoape lumina și se strecoară prin gene tăcută, spre asfințit... Prin huma mută rătăcesc vobe, rătăcesc gânduri și-n humă se-ngroapă.. iar huma-n adânc... Ah.. câte
*
Tu ești un Zeu. și eu… pribeagă-n lumea ta cu ploi și vânturi – încâlcite-n păr.. Cu gânduri - Răzlețite-n fum nocturn Cu vise despletite – aruncate-n stele Apoi – sorbite însetat din rouă,
Efectul fluture
Clipesc... ... undeva dansează nisipuri după foșnetul pleoapelor mele... ...privesc depărtări încercând să ghicesc.. unde-mi călătorește stihia... și-n pasul ei
Alt bânguit nerod
Sînt mut. Privesc Pământul și-mi pare că e viu, c-o față de anahorete înțelept, tăcut și el... de parcă totu-i de la sine înțeles de-o ordine neîncăpută în
Dakia
Era o iarnă aspră și corbi sburau în vânt năprasnic, Iar brazii falnici, spre înalturi, fruntea de-argint își ridicau fantastic. Urla în crivăț lupul, jalnic, iar sufletu-i era flămând… Din
