Poezie
Cuvintele nespuse
1 min lectură·
Mediu
Nespusele cuvinte le voi păstra în mine
Dar poate-al lor ecou ajunge-va la tine
Să te convingă că dincolo de toate
În orișice privire îți susur mii de șoapte.
Pe buzele uscate, săruturi avortate
Vor dispărea ca niște corăbii scufundate
În drumul către tine, frumos, tăcut și lung
Pe care-l tot înot, fără să pot s-ajung.
Trecutele trăiri ce îmi sfâșie pieptul
Se-ndreaptă către tine, purtându-mi sentimentul
Precum un val ce curge, pe creastă de maree
Crescând și descrescând în sufletu-ți , femeie.
Corăbii ce plutesc pe marea de tăcere
Vânturi de vorbe moarte suflându-le în vele
Și la timonă, noi, bătuți ca de o hulă
De gînduri amuțind, atunci cînd ies pe gură.
Aș vrea să îți vorbesc, aș vrea să nu-ți mai tac
Tăcerii dintre noi aș vrea să-i dau un leac
Pe care l-ai sorbi, ca vorbe potrivite
Atât de necuprinse, atît de diferite
001.408
0