Poezie

Cotidian

1 min lectură·6 martie 2012

Mediu

Într-o lume de sfârșituri, fără nici un început

Și în care conținutul pare stins și pare curs

Treci și tu, un anonim, căutând un drum pierdut

Fără șanse sau speranțe, fără sens, fără recurs

Nopțile sunt tot mai lungi, zilele tot mai polare

Ieși cu greu din casa goală către strada tot mai grea

Mergi mereu spre nicăieri, fără nici o orientare

Încercând să înțelegi cine și de ce te-ar vrea.

Din divorț în alt divorț, într-o lume depresivă

Mergi prin viață ca prin vis, sumețindu-ți fruntea sus

Știi că dacă ești adult nu mai ai alternativă

Decât mica demnitate de-a nu te simți în plus.

Te întorci în colțul tău, singurul unde contezi

Mulțumit și ușurat că a mai trecut o zi

Poți în fine să adormi și în somnu-ți să visezi

Că de soarta se îndură, mâine nu te vei trezi.

001.235

Cucu Constantin. “Cotidian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/14002453/cotidian

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.