Poezie

Bătrânețe

1 min lectură·27 septembrie 2011

Mediu

Dure, rece, solitară, amintire despre vară

Poartă culmile de gheață ca prim pas spre altă viață

Și de poate mai poți spune, altcuiva, fără de nume

Cât de greu să retrăiești, alte dăți, alte povești

Ieși din moina de afară și găsește-ți altă vară

Bătrânețe, bătrânețe, strambă doar, fără povețe

Cât de mult poate sa doară, rasuflarea ta amară

Ce se varsă cateodată peste lumea înghețată

Amintindu-și uneori soarele pierind în nori

Și purtând în loc de cușmă, alt destin și altă urmă

Vindecă cu vindecarea care spală precum marea

Lunile ce au trecut, dă-le spre un început

Mult mai greu de conspectat, dar ușor de desenat

Și de este ‘n firea mării, pierde-te pe limba sării

Ce îți scrie urme albe -n corpul ce la fund îți cade

Gata iarnă și ninsoare, eu de mâine vreau la soare

De-s un bulgăr de zăpadă, lasă vara să mă ardă

Într-un nor de abur dens, fără urmă, fără sens

Ca un cancer la plămân, dar mandria că-s român

Nu-mi strica murirea rece cu iubirea ta , ce trece.

001.081

Cucu Constantin. “Bătrânețe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13989951/batranete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.