Poezie
Muritor pribegit
1 min lectură·
Mediu
Până acuma mi-a păsat și am numărat
Dar de astăzi dau drumul la clipă să se lăbărțeze
Căci în afară de clipă sunt doar anii și anii nu contează
În afară de tine mai este doar frigul de afară.
Dar nu-mi pasă dacă ninge, sau plouă, sau zboară
Dacă totul fuge să se-aciuie în tine
Dacă totul e moarte și apoi izbăvire
Dacă liber ești numai într-o clipă de nebunie
De tot ce-ai pierdut nu mai capeți vreodată
Iar totul în jur nu mai e, dar te doare
Dacă rându-n caiet e absent la dictare
Iar focul în vatră presară nămol
Dacă ești plin afară, dar –năuntrul ți-e gol
Dacă versul îți cade hăbăuc și aritm
Dacă-i vânt nicăieriul, nicăieri e în tot
Dacă ești părăsit dar zâmbești, cu surâsul netot
Dacă toți sunt nebuni și nimic nu-i ursit
Ia – o pe drum muritor pribegit !
001.037
0