Poezie

Amintire nesfârșită

1 min lectură·8 septembrie 2011

Mediu

E tot aceeași lume, parcă ceva mai goală

Neterminații pași mi se preling în zare

Sunt iarăși un copil în prima zi de școală

Sau un adolescent cu tine’n brațe’n mare.

Am prețuit mereu secundele cu tine

Mi-am reproșat rușinea de a nu fi perfect

M-am bucurat atâta că poți să fii cu mine

Deși în viața ta am fost un mic proiect.

Și pentru că iubirile adesea putrezesc,

Deși miros cangrena ce naște din trădare

Rămân același clovn , ce încă te iubesc

Chiar de primesc în schimb doar hohote amare.

De știu acum, în fine, că nu a fost să fie

O iau cu greu la capăt, în lumea fără tine

E dragostea-ți ucisă, dar amintirea-ți vie

Mă face să mai cred, mă-mbie, mă susține.

Și dincolo de’aceste iluzii fără sens

Ce nasc și avortează din mintea’mi obosită

Te naști mereu nălucă, precum un vis intens

Halucinând în voie iubirea nesfârșită...

001.179

Cucu Constantin. “Amintire nesfârșită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13988563/amintire-nesfarsita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.