Poezie

Noaptea pe țărm

1 min lectură·9 aprilie 2011

Mediu

Este o noapte groasă în care ne îngroapă

Un giulgiu de'ntuneric care se tot mărește

Din care gânduri-monștri se zbat și se adapă

Mușcând din sufletul ce geme și crâcnește.

Și’n nesfârșit de mare, pe creste de val stinse

În care'și pierd lucirea stelele albăstrui

Mijite năluciri din jalea necuprinsă

Amarnicei treziri ce urmeaza visului.

Iar eu te-aștept virgin în locul cel mai sigur

În care tu sau alta nu ați venit vreodată

Să'mi fii doar umbră, boare, nu reazăm sau contur

Cu abstracțiuni de înger și concreteți de fată.

Te-am decantat din zeci de mii de raze

Și te-ai ascuns în mii și mii de bezne

Iar inimile noastre acuma’s doua oaze

Cuprinse de nisipuri, de sete și de cazne

Un avortat orgasm din scurtă împreunare

Ne-mprăștiem tăcuți și storși în întuneric

Doi pescăruși atinși, ce cad în gol, în mare

Ca să revină goi în zborul spre nimic...

001.258

Cucu Constantin. “Noaptea pe țărm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13977107/noaptea-pe-tarm

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.