Poezie
Viata mea
1 min lectură·
Mediu
M-am născut cu câteva milenii înainte de a vrea
Și am murit la mii de ani lumină după
Viața am dus-o singur, bună, rea
Tot așteptând o moarte grea și cruntă
Te-ai adăpat din mine ca într-o mare
Dintr'un pahar m-ai supt, atotputernic
Când mi-ai deschis o zare după zare
Dar m-ai închis într-un răgaz vremelnic
M-am plâns la tine Doamne tot mereu
Din plânsul meu ai aruncat la coș
Mi-ai dat să car bagajul cel mai greu
Bătând cu pașii slabi pe drumul povârniș
Și am urcat pe culmi ce nu se mai sfârșesc
Și m-am rostogolit în preaadânc de mare
M-ai contemplat sardonic de-acolo din ceresc
Fără să vrei o clipă să fiu tare
M-ai renegat când te-am cerut aproape
Sau m-ai chemat când eu te-am renegat
Și te-ai pierdut nălucă printre pleoape
Și încă viu eram când Tu m-ai și uitat
Dac-ai ales, fără să-ntrebi, să ființez acuma
Dar m-ai închis în astă vreme și în această lume
Amenințându-mă cu moartea- ntotdeauna
Te îndură acum și mă răpune....
001785
0