Poezie

Batranete

1 min lectură·31 ianuarie 2010

Mediu

Dure, rece, solitară, amintire despre vară

Poartă culmile de gheață ca prim pas spre altă viață

Și de poate mai poți spune, altcuiva, fără de nume

Cât de greu să retrăiești, alte dăți, alte povești

Ieși in moina de afară cum faceai odinioară

Bătrânețe, bătrânețe, strâmbă doar, fără povețe

Cât de mult poate sa doară, răsuflarea ta amară

Ce se varsă cateodată peste lumea înghețată

Amintindu-și uneori soarele pierind în nori

Și purtând în loc de cușmă, alt destin și altă urmă

Vindecă cu vindecarea care spală precum marea

Lunile ce au trecut, dă-le spre un început

Mult mai greu de conspectat, dar ușor de desenat

Și de este ‘n firea mării, pierde-te în limba sării

Ce iți scrie –n urme albe corpul ce la fund iți cade

Gata iarnă și ninsoare, eu de maine vreau la soare

De-s un bulgăr de zapadă, lasă vara sa ma ardă

Într-un nor de abur dens, fără urmă, fără sens

Ca un cancer la plamân, dar mandria că-s roman

Nu strica plecarea goală cu iubirea ta domoală.

002.146

Cucu Constantin. “Batranete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13926532/batranete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.