Poezie

Tragica acuplare

1 min lectură·19 ianuarie 2010

Mediu

Fier înroșit căzând pe locuri arse

Te caută-n durere, găsește-te-n neant

Scrie și iarăși scrie noi liste pătimașe

Dezmiardă dacă poți , și-ai mâinile gingașe

Și-ți este mângâiatul suplu și vibrant

Forează-mă cu greu, în suflet ca în stâncă

Și-apoi zâmbește când erup precum un zăcământ

Dar nu te repezi, mai ai răbdare încă

Lasă să vină clipa, chiar dacă clipa-i lungă

Căci prin lungimea ei ne satură de jind

Întinde-ți mâna s’ascundă sânii plini

Ferește-te de ochii ce te privesc pătați

Ma’nchină cu răbdare, fără să spui amin

Durerea fă-o dulce, dulceața fă-o chin

Când mă dictezi pe lista amanților uitați

Și fugi, fugi, fugi, dacă fugirea-i totul

Sau doar ramai , dacă mai ai de spus

Nu mă mai cauta, de nu-mi poti prinde postul

Nu te mai rostui de încă nu-ți știi rostul

Căci nu e rasarit de vezi mereu apus

Cu vocea tot mai spartă, nu- ți voi cânta din nou

Nu voi putea ascunde pianul că-i stricat

Deci nu ma mai striga de-acolo din cavou

Cu strigatul tardiv, golit de libidou

Ce sună a durere, golire și uitat.

001.601

Cucu Constantin. “Tragica acuplare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13924501/tragica-acuplare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.