Poezie

Un vis de lemn

1 min lectură·12 ianuarie 2010

Mediu

Nescuturata nea pe brațe mă apasă.

Picioarele sunt rădăcini din ce în ce mai seci.

Trec nopți mâncând lumina, ce curge prin fereastra

Prin care te zăresc și-n care nu mă vezi

Zile se scurg, și nopți, și alte zile vin

Scoarța e tot mai rece, de frică și de brumă,

Am înghețat de mult proptit în sonerie

Precum un vis de lemn, schimbându-se în humă

Seva s-a preschimbat de mult în rumeguș uscat

Scurgându-se prin geam, scrâșnind, ca să te-mbie

Să ieși cândva, în noapte, la pomul lăudat,

Și să-l iubești o data, când nimeni n-o să știe.

Dar trist ! cu orele tu faci amor cu altul

Durerea mea o strig, arzând ca într-o sobă

În care îmi arunci nepăsătoare ciotul

Focul să-l mistuiască fără să spui o vorbă.

001.960

Cucu Constantin. “Un vis de lemn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13923494/un-vis-de-lemn

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.