Cazări pe net

Încă de când eram copil am detectat în mine o particularitate care de-a lungul anilor pare să se fi dezvoltat suplimentar, respectiv am constatat că preferam recreațiile orelor de școală, vacanțele trimestrelor de agitație, weekendurile zilelor lucrătoare, nopțile dimineților, pauzele și vacanțele satisfacțiilor despre care am auzit că le-ar putea aduce serviciul. Astăzi cred că pot spune liniștit că între a fi un longeviv al unui loc de muncă aș prefera să fiu un efemer al plajelor grecești. În eventualitatea în care mi-aș ameliora performanțele de 1 număr când și când la 6 din 49 și aș reuși să le nimeresc pe toate, probabil că n-aș mai călca pe la servici nici cât ar trece o gâscă sălbatecă prin Islanda de crăciun, oricâte lucruri mi-ar fi rămas acolo nemăcănite. Din păcate viața cu alegerile ei, grila de salarizare, un talent de investitor neînțeles perfect de economia de piață și o filozofie ceva mai epicuriană despre lucrurile care merită în viață mă silesc să pierd mult din timpul de vacanță în favoarea activităților retribuite în speranța de a putea pune pe masa mea o bere mai bună și pe cea a nevestei un emolient de calitate. Cu toate acestea atunci când dă colțul ierbii, aerul se încălzește, femeile își scot din sertare bluzele decoltate și fustele rămase, din pespectiva genunchilor, neacoperitoare, gândurile mele pornesc spre vară, vacanță și plajă mai repede decât o mâță spre clipocitul laptelui turnat în blid. Este perioada anului în care, de obicei, îmi caut destinații și locuri de cazare. Invenția modernă numită interet permite azi să faci asta așa cum însăși bunul dumnezeu intenționase să o faci, respectiv pe fotoliu, cu o bere-n mână, o țigară în gură și o atitudine de cârcotaș în minte. Din păcate ceea ce pentru tine este o ocupație plăcută urmînd a da sens vieții până la vera care va urma, o motivație pozitivă în efortul tău continuu de a nu-ți masacra ca un psihopat angajatorul și colegii, în fine sensul adânc pentru care nu ai minat de mult stâlpii de rezistența ai instituției ce îți mănâncă zilele pe un salariu atît de mic că de aceeași bani o curvă nici nu ți-ar da un bobârac în pulă, pentru patronii, agenții de turism și managerii ce pun anunțurile în care tu te uiți tipul și semnificația ocupației pe care o admiri este mult diferit. Și lor le place, dar plăcerea lor este mult mai subtilă, mai activă, asemănătoare cu cea a pescarului ce pune mămăliga în ac sau a vânătorului ce-ncearcă să facă ca rața în călduri, în speranța că vreun rățoi de București și-ar arcui zborul spre coșmelia lor. Multe țepi am luat de-a lungul vremii în această activitate de căutare a cazărilor on line, până am înțeles limbajul, dar mai ales metalimbajul acestor tipuri de anunțuri. O vilă liniștită este cu siguranță aflată undeva la mama dracului și foarte probabil cu frecvente întreruperi de curent cât să poți fi sigur că singura muzică pe care o vei auzi va fi imnul recunoștinței pe care nevasta ți-l va intona de fiecare dată când va constata că, în lipsa boilerului, apa nu este caldă. Pe de altă parte o vilă plină de viață pentru tineret este cu siguranță locul de adunare nocturn al tuturor zurbagiilor stațiunii și posibil primul loc de pe pământ în care vei încerca și tu OBurile nevestei, atît de moi și delicate cu urechea ta. Dacă anunțul insistă asupra priveliștii minunate a mării pe care balconul vilei îl garantează, nu uita să-ți iei binoclul ca să o poți vedea și eventual să îți planifici drumul de fiecare zi spre plajă. Dacă anunțul nu conține poze din baie probabil că asta se datorează fie faptului că pensiunea respectivă funcționează mai bine pe bază de pampers, fie că nici un fotograf nu este atât de bine plătit să se apropie de fosa septică a stimabililor. Dacă sunt poze cu aragazul și chicineta este destul de evident că serviciile de întreținere a camerelor sunt atât de bune că poate nu e rău să vii cu aspiratorul. Dacă sunt poze repetitive cu interiorul și nici una de pe balcon înseamnă că o să îți petreci sejurul încercând să realizezi dacă pe zidul din fața lui nesimțitul a scris „pulă” cu litere mici sau mari, iar dacă sunt poze doar de la balcon înseamnă că mobila este atât de terminată cît să contezi doar pe robustețea zidurilor, de vei dori să-ți satisfaci nevasta în sejur. În fine dacă singurele poze ale pensiunii sunt strict de pe plaja comunală aceasta înseamnă, foarte probabil, că singurul beneficiu al acesteia este acela că primarul nu a reușit încă să legifereze actul normativ de demolare al coșmeliei. Cu toate acestea, sau poate tocmai datorită însușirii acestui limbaj vânătoresc al operatorilor turistici, în ciuda posturii mele de vânat încă neîmpăiat de ei, îmi place să surfez pe net în căutarea cazării perfecte. Căci spre deosebire de motto-ul casei Stark, al meu este „vine vara”.