CSF

Pe un fond de Simon and Garfunkel priveam stelele lipite pe cer, fiecare dintre ele dorind sa se evidentieze. Ar fi fost o lupta fara sperante, caci acea stea pe care o vedem pe cer ca straluceste

“Poți face din orice o artă, dacă aceasta iți este dorința.” Cu aceste cuvinte și-a încheiat discursul cunoscutul filozof, a cărui nume, de cunoscut ce era, nu am reușit să-l rețin. Orice poate

La intersecția dintre Rebreanu și Eminescu, dintre stradă și bulevard, stătea o figură obscură, cu un palton lung, negru și o pălărie de gentilom stilat. În mână ținea un revolver învechit și îl

O cireasa stravezie Unica dintre o mie, Rosie ca focul aprins, Ca iubirea de nestins. Cu un sambure in pantec Ce-i esenta dintr-un cantec, Cu o carne ce-nveleste Si eternul il

Din Moldova in Banat O idee salvatoare Atotsatisfacatoare Umpluta cu furie De atata energie Acumulata in subconstient Ascunsa unde este evident Doar ca sa pot vedea Ce nu cutez a

“Vreau sa intelegeti ca hartia asta pe care o aveti in fata voastra, nu este decat un mijloc si nu are valoare de sine statatoare. Nici macar daca e iscalita cu tot felul de cuvinte. Trebuie sa

La masa eram asezati intamplator, care unde si-a gasit loc. Din intamplare astfel, am ajuns sa surprind pe J si T vorbind despre, cum si unde se face. Cand unul spunea ca este intr-un fel, celalalt

Apa se izbea violent de pietrele devenite alunecoase în singurul loc unde H-2-O-ul nu trecea de gleznă. Un pas înainte sau doi înapoi și te-ai fi trezit , cel mai probabil, cu fața în apă. Zilnic

Era noaptea târziu și afară zăpada încălzea o lume altfel rece. La ferestrele de pe strada 1. Decembrie strălucea lumina becurilor ne-economice, iar dintr-o fereastră deschisă răsunau glasuri

-Nu pot să cred că mi-a făcut una ca asta! -Și zici că nu ți-a dat nici un…avertisment? -Nu! Pur și simplu am ajuns ieri seară acasă și nu mai era. M-am uitat în sufragerie, în dormitoare, în băi,

-Se sfârșesc minutele alocate vouă, dragi prieteni. Ne vom vedea peste două săptămâni, aceeași ora, dar mai trebuie sa aflu cu siguranță unde și apoi vă trimit o felicitare. Vreau doar un lucru: nu

La începuturi, Întrebarea despre Antarctica regăsită S-a pierdut în sensul propriu al cuvintelor. Răspunsul la întrebarea despre Antarctica regasită Plutește acum la doi metri sub gheață.

Într-o zi de primăvară Când soarele se plictisea pe-afară Eu priveam printr-un binoclu, Ce-avea drept stativ un soclu. Ce priveam? Priveam natura, Șlefuită drept, ca zgura, Căci orașul lumii

am trăit râvnind după moment ca după-un ultim strop de apă să pot privi cum sunt de pe o scară în cer un pian dezacordat de lume ce-și glăsuiește în tăcere propriul amor alambicat o

Odată, cu ani în urmă, a trăit un om mare și voinic, cu plete aurii, căruia îi mergea mintea iute ca vântul. Totuși era încă tânăr și nu cunoștea toate vicleșugurile de pe lumea asta, iar atunci

trăiesc pe calea hârtiilor, fosta martirilor, eu cu celelalte creioane. seara citesc reviste de specialitate și urmăresc emisiuni didactice despre ce nu trebuie sa facem iar când am timp și

fara o clipa de amor nu o sa-mi deschid niciodata aripile sa zbor prin vazduhul intunecimii noastre, prin largul cerurilor albastre; nu voi ajunge decat nicaieri in ochii mei fiind ziua de

Era singură, pe o alee uitată de vreme într-un parc alăturat vechiului abator. Umbla cu o plasă jerpelită în mână, privind confuză în stânga, în dreapta, în zare și, ocazional, înapoi. Purta o rochie

Dincolo de liniștea din mine Există ceva O liniște mai profundă Decât liniștea însăși. Acolo, țipetele Se sting arzînd și eu privesc amuțit De durere. Când Dumnezeu râde de cineva În

Cu sublimul geniu sa vorbești Și să-i spui orice dorești Ca să îl cunoști mai bine, Cum te știu și eu pe tine. Poate-atunci o să-nțelegi De ce-s singuri, dar tot treji, Nu din ură sau

De ai un suflet care simte Odată cu o minte creatoare De lași deoparte unele cuvinte Pompoase, mari, fără valoare, De scrii ce simți, și simți ce scrii De faci ce vrei din dragul de-a trăii De

Uneori…uneori simt nevoia sa scriu. Daca ma intrebi cand, iti pot raspunde. Simt nevoia sa scriu mai ales dupa ce sunt supus unui sir de exercitii lipsite de farmec. Exercitii nu fara utilitate, dar

Cu toții ne zbenguiam prin clasă de caldură ca niște pești rătăciți pe uscat. Ne aflam în una din cele din urmă zile ale anului școlar, sfârșitul clasei a noua, celei dintâi clase ca liceeni. Spre

Esti frumoasa...si perfecta, Visul meu ce-n viata se reflecta, Impodobit cu suflet si simtire, O unica, simbolica traire. Totusi dubii imi mentin, Ce sa cred, cum sa inclin Balanta obosita a