Cristina Rusu
Verificat@cristina-rusu
„Kono matsu no shita ni tatazumeba tsuyu no ware - Stau /sub acest pin/ sînt un strop de rouă/ - haiku de Kyoshi Takahama”
Născută la 17.05.1972, la Iași. Facultatea de Litere "Al.I.Cuza", Iași Facultatea de Teologie "Dumitru Stăniloae", Iași În prezent redactor șef adjunct la revista "Kado - Calea Poeziei" - revistă de poezie, cultură poetică și spiritualitate euro-asiatică Membră a Societății Române de Haiku motto personal: Să fii bun, modest, să-L iubești…
știu că sînteți prieteni, tu cu Liviu, și mă bucură că această prietenie s-a accentuat în timp. „Liviu Ofileanu este printre puținii poeți de astăzi care știe să epateze plăcut..\", acest citat l-am ales pentru că e scris din prietenie. se vede că ai scris pentru un prieten și se mai vede că îi placi scriitura poetică. să mai vii și să ne mai scrii despre prieteni. bia
Pe textul:
„Semnal editorial: \"Atlantic\" de Liviu Ofileanu" de George Pașa
RecomandatPe textul:
„Semnal editorial: \"Atlantic\" de Liviu Ofileanu" de George Pașa
RecomandatPe textul:
„Haiga de primăvară în lanț" de Cristina Rusu
Recomandatgînduri bune, bia
Pe textul:
„clinica de cardiologie" de Ottilia Ardeleanu
răspund pentru Nicolae în dezbaterea pe tema kigo cu un citat din cartea domnului Marius Chelaru, Haiku. Haiga. Haibun. vechi și nou. Pagini despre poezia orientală în România, cuvânt înainte (Istorie și metodologie în universul haiku-ului): Vasile Moldovan, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2010
\"În ultima perioadă (am în vedere și Tokyo Haiku Manifesto 1999) se discută, cum am amintit, despre faptul că kigo sau/ și kidai (subiect/ temă sezonal(ă) nu sunt absolut necesare, pot fi înlocuite prin „cuvinte cheie”, fără legătură cu anotimpul, care transcend granițele (mamă, război, mare, dragoste, munte ș.a.).
Sunt două curente de opinie: 1. tradițional: kigo este definitoriu pentru haiku; 2. novator: lucrurile stau diferit, cu nuanțe. După exemplul japonez, în unele țări (ca SUA) s-a încercat alcătuirea de saijiki. Henderson (Haiku in English, p 29): „Nu e nici o lege care să ne constrângă să urmăm standardele clasice japoneze pentru haiku. Dar, de asemenea, pare neînțelept să le abandonăm fără să știm nimic despre ele”. În 12 septembrie 1999, cu prilejul „Shimanami Kaido International Haiku Convention”, s-a proclamat un alt document de interes The Matsuyama Declaration, despre care vom mai aminti. Și acest text abordează subiectele majore, între care forma fixă a haiku, kigo, în ambele situații concluziile relevând flexibilitate. Astfel, se menționează că, odată cu răspândirea haiku în lume, este important să se găsească metodele potrivite de scriere a lui în fiecare limbă, dar, pentru a fi recunoscut ca atare, trebuie totuși să păstreze forma scurtă și să aibă „spiritul haiku” Printre alele, Kacian spunea despre kigo: „indispensabil în dezvoltarea haiku”, semnifică „percepția culturală a Japoniei”, „cum percep japonezii universul lor”, ideea înlocuirii, posibile implicații dacă haiku aspiră la statutul internațional care să-i confere semnificații oriunde, sprijinindu-se pe elemente cu caracter universal. Întrebându-se dacă se renunță la el ce rămâne „de esență japoneză”, sublinia că kigo va continua să însemne ceva, în o formă sau alta, în toate culturile, căpătând patina locului fiecărui haijin: „dorim un kigo nerestrictiv în înțelesul lui”. Saijiki e o colecție de kigo, nu decide când se va petrece un fenomen undeva, ci doar că există; poate fi consultat, dar contextul e stabilit de haijin. Kigo va prolifera, nefiind fixată o „limită a numărului percepțiilor noastre”. Admitea că alte elemente ar putea înlocui kigo (1. „funcționând în același fel” în ce privește forța de sugestie, informația ș.a.; 2. „complet diferit”), sau „vechile elemente pot fi folosite în stil nou”. În final, după ce se întreba „cum poate să mai fie haiku un poem care nu include elementele de haiku?”, explica termenul de „cuvânt cheie/ keyword”, și kigo dar și altceva în același timp: „keywords pot înlocui noțiunea de kigo, cu succes, fără a altera radical natura haiku așa cum o cunoaștem”.
multă inspirație, bia
Pe textul:
„haiku" de George Daryoung
Pe textul:
„Drumul spre casă" de Cristina Rusu
las un semn aici la tine , bia
Pe textul:
„haiku" de George Daryoung
prietenul meu Ioan; iti trimit ganduri bune, bia
Pe textul:
„Pală de vânt" de Gârda Petru Ioan
cu prietenie, bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
un petec de cer -
printre....etc
am trecut pe la tine, bia
Pe textul:
„haiku" de nicolae tomescu
bia
Pe textul:
„Zeci de strungărețe" de Dan Norea
am trecut pe la tine, bia
Pe textul:
„mi-ai fi de-ajuns ca să capăt lumină" de Ottilia Ardeleanu
Tincuța și Mara, mulțumim de participare și că sînteți alături de cei în suferință.
bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
am trecut pe la tine, bia
Pe textul:
„haiku" de Flavia Muntean
multă sănătate, bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
ți-am pus poemul primul pentru că, așa cum a spus și Magda era cel mai apropiat de aceste evenimente triste din Japonia. mi-a plăcut participiul învolburată, și că ai folosit acel semn de întrebare; sufletul oare cum este în aceste momente. a contribuit și faptul că imaginea ta era alb negru. era necesar să fie doar alb și negru la începutul acestui lanț de poeme, iar apoi, speranța din culori să curgă peste sufletele învolburate. ți-am urmărit poemele ani la rînd și ideile tale sînt bune, scrii mai adîncit în idee. mulțumim de participare. ești un coleg bun și nu mofturos deloc.
Dan,
tu știi că primul lucru pentru care te-am apreciat a fost sufletul tău bun. și nu am dat greș în ceea ce te privește, drept dovadă că avem o colaborare onestă și bună. pentru poemul tău ți-aș fi dat un premiu, de fapt îți dau un premiu pentru compoziție. foarte puține poeme ascund o interpretare atît de gingașă. ai găsit cuvinte potrivite și așezarea lor a făcut ca acest poem să aibă ceva aparte. faptul că l-ai scris la începutul drumului spre lirica niponă, semnifică talentul tău de a scrie astfel de versuri. acum nici nu mai știi cîte poeme ai scris, dar cred că sunt sute. poemul este bun și fără imagine, pentru că întrunește tot ce îi trebuie unui haiku, dar imaginea chiar îi dă strălucire aici. s-au potrivit ca la carte. mă bucur că ești cu noi, sufletele bune adunate dăruiesc multă frumusețe. nici nu ne-am dat seama cît ne-au legat aceste poeme și ce prieteni buni ne-am găsit. fiecare haiga are peripețiile ei și momente bune sau mai puțin bune. de data aceasta imaginea Siminei a fost schimbată de vreo trei ori, pînă a ajuns în forma asta. și imaginea Magdei după ce am lucrat-o în treizeci de variante cu diferite lumini mi-am dat seama că nu e nevoie de lumină în sine ci de o altă imagine. mai sînt imagini schimbate și refăcute. m-am amuzat și cu autorul imaginilor, noroc că am un amic bun în Iași care știe arabă, căci i-am trimis email în arabă, tocmai ca să nu schimbăm o groază de emailuri în engleză. peripeții.
vă mulțumesc tuturor pentru dragostea voastră ce o arătați liricii nipone. și cred că un suflet mare este completat de un talent pe măsură.
vă îmbrățișez pe toți. bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
cu prietenie, bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
poemul Magdei cu luna este foarte frumos și feminin, apoi cel al lui Tomescu mi-a plăcut că spune o poveste de dragoste. Ioana și Mihaela au acel parfum și cerul asociat ca și contrast universal. ca idee bună am mai zis, mi s-a părut cel al Danei, nu mi-ar fi trecut prin cap să scriu ceva despre pîntecul matern. lacul ca mamă.
versurile care mi-au rămas la suflet; \"soarele blînd lîngă o\" - cît de mare este soarele, mă refer la ceea ce revarsă peste pămînt, blînd lîngă o floare, o mică floare de lotus, de parcă atunci în acel moment, în surprinderea clipei, soarele nu era ucigător, exagerat de fierbinte, ci blînd. cînd a întîlnit floarea de lotus era blînd, lîngă ea. acest poem trebuie citit cu atenție, el poate trezi, mișca ceva in suflet. alt vers frumos \"stele și lotuși\" - stelele sus, lotușii jos, două rînduri de lumini în noapte și barca ce plutește printre ei, foarte poetic, romantic, liniștit. apoi versul \"ca-n pîntec matern\" - cu lacul mamă și floarea fiică, \" se cuibărește-n lotus\" - ca o femeie plină de iubire ce se cuibărește în brațele iubitului protector, chiar foarte feminin acest poem, plin de înțelesuri, \"prin rotocoale de vînt\" - vîntul trece și face cercuri foarte fine în aer, duce cu el parfumul ușor, îl poartă pînă departe, \" \"între picuri lotușii\" - printre picăturile de ploaie se văd foarte departe, prin perdeaua de picuri mici, florile de lotus, \"umbrită de stele\" - o umbră trecătoare, doar pentru o clipă, ce trece peste flori și le ia strălucirea, \"așteaptă barca\" - nuferii așteaptă barca, în sens metaforic dar parcă această mîngîiere îmi pare frumoasă, așteaptă a atingere, \"păstrăvi la rădăcina\" - două sensuri ale vieții, peștii iuți și floarea care renaște și se deschide spre lumină, ambele pornesc din adînc spre lumină, spre viață, \" doar cerul mai cuprinde\" - doar cerul este cel mai potrivit în imensitatea lui să cuprindă un suav parfum.
frumoase poeme, și chiar lucrate, gîndite, muncite. vă mulțumesc pentru priceperea poetică, și pentru că sîntem împreună.
cu drag, bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
poemele chiar sînt lucrate și se vede munca depusă. mulțumim de participare, și tu ești o parte din acest întreg.
Călin,
frumos comentariul tău. mă bucur că ai fost cu noi. floarea de lotus este completa purificare a trupului, rostirii și minții precum și înflorirea faptelor curate în procesul eliberării. lotusul reprezintă condiția umană: el crește din noroi (samsara), ajunge la suprafața apei (purificare) și dă naștere unei flori minunate (iluminare). Nichiren (nichi - soare, ren -lotus), un călugăr japonez născut la 16 februarie 1222, învăță devotamentul față de Lotus Sutra (celebra carte a sutrelor), denumit Myōhō-Renge-kyo în japoneză, ca mijloc exclusiv de a atinge iluminarea și cântarea, Namu-Myōhō-Renge-kyo. la 28 aprilie 1253, el a expus Namu Myōhō Renge Kyo pentru prima dată, marcarea lui Sho Tempōrin (\"transformarea primei roți din Lege\"). el a simțit că era imperativ pentru suveran să recunoască și să accepte adevărata cale(risshō)ca singura modalitate de a obține pacea și prosperitatea pentru țara și poporul său, punînd capăt suferințelor (ankoku), iar această cale era punerea în practică a învățăturilor din Lotus Sutra.
Saichō, un alt călugăr budist japonez, născut în anul 767, a studiat budismul în China, și a revenit acasă în Japonia, unde a pus bazele școlii budiste Tendai; între preceptele acesteia Sutra Lotusului și învățăturile desprinse din ea erau considerate de o importanță deosebită.
Dana,
mulțumim pentru participare. ai avut o idee foarte bună pentru poemul tău. ca în pîntec matern stă floarea împresurată de ape. imaginea este una a renașterii, floarea este acasă la ea, în pîntec, de acolo pornește frumusețea, bucuria, creșterea, începe o nouă deschidere spre viitor. floarea se naște din casa ei. ea este albă, pură, nu e murdărită de nimic. acolo ca în pîntec se dezvoltă o nouă lumină benefică pentru viitor. este o viziune pentru această țară, ce va găsi în pîntecul matern puterea de a reveni, strălucirea de altădată.
cu drag, bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
Dan te îmbie să te apuci cît mai curînd de scris poeme nipone și încercarea știi tu. mulțumim de poem și gînduri bune
Dan,
te-ai cufundat în lacul tău roz și liniștea te-a absorbit total, iar mîngîierea soarelui și a florii de lotus te-a purtat departe...frumoasă imagine, frumos poem
mulțumim de impresii și participare, bia
Pe textul:
„Pe un lujer, speranța" de Cristina Rusu
