Poezie
Apus marin
1 min lectură·
Mediu
Tăcere-nșurubată într-o cochilie
de melc mort pe malul mării
nisipul ars de soare dilată pupila
obosită de nesomn a
zecilor de trupuri lipsite de contur
în aerul diform, sărată,
decolorată de algele urât mirositoare
apa gri-albastră-verzuie a mării
îmi înfășoară pielea într-un
străveziu Kimonou țesut cu fir de aur
brodat cu lapis-lazuli,
mă-ntind leneș pe șezlong și ferindu-mi
ochii de înflăcăratul
pește-balon deschid o carte
rânduri negre secondate de rânduri albe
mă ascund în frunzișul lor
pierzându-mă lumii ma redau
poveștii și timpului ținut captiv între pagini
nemuritoare de
mâna celui ce colecționează fluturi
și oameni.
Iluzoriu plutesc pe valuri înspumate
croindu-mi din vise o trenă solzoasa și
zbor călare pe un gigantic pescăruș
spre apoteotica îmbrățișare a carului de foc
coborând în adâncul cerului lichid,
strivită de vulcanicul amor adorm
în cavoul călduț sculptat
de brațele solare.
012.706
0
CT