Poezie
Apus marin
1 min lectură·
Mediu
Tăcere-nșurubată într-o cochilie
de melc mort pe malul mării
nisipul ars de soare dilată pupila
obosită de nesomn a
zecilor de trupuri lipsite de contur
în aerul diform, sărată,
decolorată de algele urât mirositoare
apa gri-albastră-verzuie a mării
îmi înfășoară pielea într-un
străveziu Kimonou țesut cu fir de aur
brodat cu lapis-lazuli,
mă-ntind leneș pe șezlong și ferindu-mi
ochii de înflăcăratul
pește-balon deschid o carte
rânduri negre secondate de rânduri albe
mă ascund în frunzișul lor
pierzându-mă lumii ma redau
poveștii și timpului ținut captiv între pagini
nemuritoare de
mâna celui ce colecționează fluturi
și oameni.
Iluzoriu plutesc pe valuri înspumate
croindu-mi din vise o trenă solzoasa și
zbor călare pe un gigantic pescăruș
spre apoteotica îmbrățișare a carului de foc
coborând în adâncul cerului lichid,
strivită de vulcanicul amor adorm
în cavoul călduț sculptat
de brațele solare.
012.714
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Negru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Negru. “Apus marin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-negru/poezie/1797642/apus-marinComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCTClaudiu Tosa✓frumos dar putin cam descriptiv. un arsenal cam mare de epitete. as evita \"cochilie\" si numele proprii cu caracter mitologic/religios sau whatever. risca sa-ti transforme poezia intr-una intelectuala
0