Poezie

Cântec de toamnă

1 min lectură·24 octombrie 2008

Mediu

Cuvintele se joacă de-a v-ați ascunselea, mă strigă pe nume

mă cheamă să le ghicesc sensurile enigmatic

ascunse în mersul apelor, în vuietul munților

mă ademenesc cu mirosurile florilor de-nu-mă-uita

și sunetul frunzelor ce-și șuieră nemurirea pe câmpuri.

Cuvintele se ascund printre foile albe presărate cu indescifrabile

desene de copii, se arcuiesc pe acoperișurile caselor,

iși încolăcesc silabele în jurul cozilor unor pisici cafenii

și dansează dezlanțuite pe câmpuri printre frunze ruginii

pe ritmurile de chitară ale greierilor flămânzi.

Cuvintele se ascund infricoșate din calea vântului turbat

ce-și strigă supremația în cele patru colțuri ale lumii

și zgribulite se îmbrățișează strâns în neinteligibile

rânduri, își împărtășesc șoptind teama de frig,

de pustiu și de singuratate, de orele târzii din noapte când

luna se ascunde în turnul său de smoală și...

Cuvintele îngana pe-acorduri de pian balada unei fete cu plete arămii

ce și-a vrăjit supușii sărutându-i cu-aroma unor galbene gutui.

002.285

Cristina Negru. “Cântec de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-negru/poezie/1807261/cantec-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.