Cristina-Monica Moldoveanu

Mulțumesc pentru urări, domnule Tomescu. Asemenea. Cât despre silabe, știți că eu sunt o adeptă a formei libere. Vă voi face o concesie de data aceasta și voi scrie "prima zi din an".

Exact aceasta este natura poemului, așa îl simt și eu. Mulțumesc Liviu.

Cu întârziere, mulțumiri domnule Petre.

E o stare de a fi. O stare de copil, care nu m-a părăsit niciodată. Mereu am simțit că nu s-a schimbat nimic. Mulțumesc pentru comentariu Răzvan.

http://www.poezie.ro/index.php/personals/14024634/Despre_neajunsul_de_a_avea_dou%C4%83_nume
Poate vă veți aminti de mine doamna Veronica.

Mulțumesc pentru semnul de lectură Ana.

Am scris demult de tot, prin 2007 poate, o poezie despre uciderea balaurului de către Sfântul Gheorghe, tot referitor la mine și durerea amintirilor din trecut, încă vii unele. Balaurul meu avea solzi care într-adevăr simbolizau o parte din trecutul meu, cu care eu însămi mă luptam finidcă probleme mai vechi persistau. Trecut care înseamnă nu doar suferință, ci și curcubeie frumoase mai ales. Eul meu era simbolic Sfântul Gheorghe, iar trecutul era balaurul.

Mulțumesc Maria Elena. Nu prea înțeleg la ce solzi te referi, dar nu contează, eu oricum nu am avut solzi, dar nici asta nu contează. Știi, deși am trăit în același timp istoric, dar eu am fost un om singur din copilărie, deci nu înțeleg defel interesele așa numit politice ale altora. Habar nu am avut niciodată, nu era normal în cazul meu, fiind singură, și așa am și fost educată. Foarte rar am urmărit știrile și de mulți ani nu mai am televizor. Fiind o exclusă nu aveam cum să o iau razna să urmăresc știri. Politica are mai multe niveluri și acela public din mass media este doar o parte infimă. Voi aveți lumea voastră în care politica înseamnă ceva, poate ceva care datorită mass mediei a înlocuit tot mai mult bisericile de odinioară cu sfinții și martirii lor, cu arderile pe rug și rolul inchiziției sau indulgențelor, etc. Este o chestiune de organizare a societății. O chestiune de sistem. Poezia mea se referă la identitatea mea, nu la lucrurile pe care le-am menționat în acest comentariu. Pentru mine ideea de Dumnezeu contează mai mult și la fel ideea de ecosistem sau ideea de planetă vie în univers. Interesele "politice", mărunte de fapt, sunt subsidiare.

Mulțumesc pentru opinie domnule Marin, dar nu prea înțeleg. Spuneți că scriu bine și că scriu prost în același timp (în poezie), nu înțeleg de fapt ce vreți să spuneți cu adevărat. Poate vă amintiți cântecul pacifist "Where have all the flowers gone". Strofa pe care o incriminați (că nu ar fi reușită) explicitează pentru a introduce revolta din ultimele strofe. În fine mulțumesc pentru opinie dar e absurd ce spuneți: Cum adică scriu "dezarticulat" în proză? Toate cuvintele sunt articulate. Vă dați seama că eu cred cu sinceritate că nu scriu bine deloc, nici poezie, nici proză și am motive clare. Cut toate acestea un alt "critic" mi-a apreciat ultimul jurnal postat și aici pe alt site, deci din nou, dată fiind opinia dvs. contrară, am motive depline să cred că nu scriu bine deloc. Și singurul meu text publicat din 2010 până de curând în vreo revistă a fost o proză. Și cele mai multe steluțe sau comentarii le-am primit tot la proză pe acest site sau în altă parte. Nu știu la ce dezarticulări vă referiți, chiar aș fi curioasă. Textele despre viața mea sunt adevăruri certe explicate clar din diverse motive, nu dezarticulate. Iar celelalte sunt lucruri de suflet ca în Desen sau raționale, ca Porția de filozofie și multe altele. Nu observasem cacofonia de la începutul poeziei și vă mulțumesc, voi introduce "doar" acolo.

spun doar că am modificat, poate e mai bine

da, recunosc, acolo am sărit din concret în abstract...mulțumesc pentru opinie. Rădăcina pătrată din - 1 este numărul imaginar i în matematică. Am vrut să subliniez astfel că sfânta treime este un adevăr "real" nu imaginar. Și rădăcinile merg către străbuni. Dar și eu cred că nu prea merge cu restul poeziei.

mulțumesc pentru opinie domnule Atanasiu.

Mulțumesc pentru generoasa dvs. explicație domnule Viorel. Totuși vă contrazic, nu sunt cuvinte de umplutură în acest haiku, poate mai evident în varianta a doua. Acel iar arată repetarea și exprimă monotonia, adică altă dimineață. Iar versul doi sau poate mai bine expresia "orice o fi" din varianta mea din comentariu este un idiom sau o locuțiune cu sens clar (am uitat delimitările clare între cele două categorii, adică idiom sau locuțiune, și numai caut acum). Cum adică nu spune nimic? În orice caz stimate domn Viorel, vă mulțumesc pentru comentariu și cuvintele de stimă ;)

Negrul este simbolic pentru mai multe lucruri, domnule Viorel. Acesta este un haiku, nu un senryu, nu este o scriere umoristică. E adevărat că are o nuanță de senryu, dar se acceptă ca formă hibridă. Și nici nu este obligatoriu să fie 5-7-5. Putea fi scris:

dimineață iar --
aceeași bluză neagră
orice o fi

Dacă nu cunoașteți nimic despre haiku, vă ofer un link cu lecții în engleză pentru copii și nu numai.

http://www.thehaikufoundation.org/edwall/marsh_masterbashosspirit.pdf

mulțumesc pentru opinie, domnule Victor.

Si dormis, expergiscere; si stas, ingredere; si ingrederis, curre; si curris, advola!

Bine. Fiecare vede ce vrea. Eu am văzut mai ales frumusețea și binele. De aceea ultima propoziție nici nu trebuia să o mai adaug. O voi modifica, fiindcă e evident. Mulțumesc comentatorului fidel atât mie cât și altora, adică lui Răzvan.

Da, nu voi merge. Acum câțiva ani era mai puțin de 300 de lei, deci crește greu și prețurile cresc mult mai mult. Nu ar ajunge să plătesc întreținerea la bloc. Și nu accept acel ajutor infim și să fiu obligată să stau cu un monstru numit mamă, care nu e mamă. Normal că mă omor. Așa, pur și simplu. Nu accept condamnarea la schizofrenie care mi s-a dat la 21 de ani fără nicio greșeală și fără nicio anormalitate psihică, puteam munci aproape orice și studia intelectual orice. Am fost un om fără pată și fără greșeală. Nu ameninț pe nimeni, nu văd de ce moartea mea ar dăuna cuiva. Dacă ar fi fost așa mi s-ar fi dat libertatea și drepturile mai ales. Iar pentru un picior amputat se dau numai câteva zeci de lei. Erau numai 35 de lei parcă acum câțiva ani. Cu încrederea nu rezolvi nimic, vă asigur.

domnule Cornel, chiar dacă ați avut intenții bune poate, m-ați jignit destul de rău și trebuie să scriu aici adevărul. Nu înțeleg de ce mă tratați cu lipsă de politețe și loviți prin comentariul dvs. la acest text. Nu sunt paranoică și nici vanitoasă și nici nebună și nu am fost niciodată. Cu toate acestea dvs., din motive pe care nu le înțeleg, mă excludeți prin atitudinea dvs. din comunitate și vă referiți la mine la persoana a III-a, numindu-mă "autoarea", parcă în mod peiorativ, sau de parcă aș fi ciumată. Sunt încă un om viu și real și cred că merit respect. Sunt conștientă că scrierile mele nu au nicio valoare și că am scris degeaba 8 ani și că nu sunt "autoare" în sens literar fiindcă nu am fost publicată nici măcar o dată după 2010 și am scris în zadar la multe reviste sau critici literari, toți m-au respins. Nu voi explica acum de ce totuși am mai scris, dar destul de rar din cauza respingerilor. În plus dvs. duceți insulta mai departe când afirmați că rămâne ca specialiștii, criticii și culmea, chiar istoricii literari, să stabilească natura textelor mele!! Ca și cum eu mi-aș imagina că sunt altceva decât sunt. Este adevărat că sunt un om care abia are ce mânca de mulți ani, dar vă asigur că nu am avut nicio șansă în viață, nu am greșit nimic și sunt dintre cei mai onorabili oameni, chiar dacă nu am talent literar și nici nu sunt nebună să cred că am.
Dar de data aceasta poate exagerez. Poate dvs. ați vrut să spuneți altceva și eu nu înțeleg ce. Îmi cer scuze dacă e așa, dar așa cum v-ați exprimat oricine în locul meu ar fi gândit la fel.

Doamna Veronica, așa este, ați intuit perfect o parte din intențiile mele în acest text, respectiv deschiderea mai multor sensuri pentru cititor. Vă mulțumesc cu respect pentru aprecierea textului.
Răzvan, sunt onorată de trecerea ta și semnul lăsat ca și în alte dăți. Este totuși un text care lasă loc și ideii de dreptate legat de viață și moarte, în măsura în care ea există.
Cornel, îți mulțumesc pentru apreciere și pentru înțelegerea corectă a acestui text care a intenționat să fie într-adevăr un text de proză, o mică scenetă dacă acesta nu e pleonasm, poate să fie considerat la limită umor negru, deși eu cred că este text umoristic doar în aparență, cum există desigur și altele de acest gen. Mă bucur că acest text a reușit să concentreze, să exprime ceva și pentru cititori. Eu am scris puțin în acest gen oarecum "dramatic", cred că era timpul să încerc și așa ceva. Cât despre sertar, cred că va rămâne așa. Am căutat ceva care să simbolizeze ideea, dar să fie și prezent în lumea concretă obișnuită pentru orice om.
Ottilia, mulțumesc. Este adevărat, ai perceput corect faptul că am dorit să creez anumite corelații, corespondențe, permutări între viață și moarte. Mulțumesc că ai citit și ai înțeles alegerea anumitor expresii populare în acest text.

enea gela, sunt încântată că apreciezi acest poem mic într-o lume mare. Poate cunoști cântecul acesta:
https://www.youtube.com/watch?v=3XAxsS3IwXY