De slavă

Foarte frumos! Aceleași impresii, ca și la \"O revelație\", la care am ajuns din întâmplare și de aceea am comentat-o atât de târziu. În plus, remarc un fel de pesimism care, deși nu este teatral, impresionează profund. De asemenea, interesanta ideea de a dedica \"mici ode\" gâtului și brațelor, nu ochilor, părului, gurii, cum se cam obișnuiește. Deși imaginea cu \"brațele desfrunzite\" parcă este destul de întâlnită, contextul în care apare și alăturarea cu \"pâlpâie ușor și alb\" îi dă o notă mai aparte, de oarecare originalitate. Nu am înțeles prea bine: intenționat ați scris că \"...privirea atârnă... asupra...\"?
Rămâne concluzia valabilă de la comentariul asupra poemului \"O revelație\".
Cu deosebită simpatie,
Ștefan-Cornel Rodean

atatea reusite patrunderi in atelier ma cam descurajasera. asta pana sa-mi fi sosit pe mail mesajul dv. multumesc, chiar m-a animat.
da, stiu ca e cam cliseistica treaba cu desfrunzirea, dar asa am simtit atunci. dadea bine si formal, in peisajul recuzitei, nu?
si da, \"asupra\" e cuvantul pe care l-am ales. nu e o eroare de scriitura.
cat despre gat si brate, ele sunt adesea mai frumoase si mai pline de personalitate decat o gura si chiar decat o pereche de ochi. chiar la propriul meu corp, apreciez cel mai mult gatul si mainile, oricat de ciudat ar suna.
iar cu pesimismul asta, sunt de parere ca numai idiotii convinsi sunt cu adevarat optimisti. nu credeti? pesimismul meu nu e infricosator, nu (mai) e depresivo-suicidal; e mai mult amar impletit cu acid din abundenta, ceea ce-l face mai prietenos. in advertising, acidul asta ar fi pe post de atenuator de agresivitate: de exemplu, intr-un spot la o bautura alcoolica, apare imaginea unei femei sau un craniu apare colorat in roz.